b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

230. Şura Mică (Kiscsűr, Kleinscheuern, Klišeirn, Parvum Horeum), comună

 

Anul primei atestări scrise: 1323; Johannes plebanus de Paruo horreo.[1]

 

            1. Pe hotarul comunei, la locul numit Căile Galbene, lângă pădurea Butălău, Ocolul Silvic a efectuat o serie de şanţuri, de 1-1,20 m adâncime, pentru a evita intrarea vitelor în pădure.

Cu această ocazie s-a constatat existenţa unei aşezări neolitice cu ceramică eneolitică Turdaş, Petreşti pictată şi importuri Precucuteni. Periegheza de recunoaştere a aşezării a avut loc în primăvara anului 1973 (MNB).

Bibliografie: Paul 1992, p. 145; Kalmar 1999, p. 187.

 

            2. În punctul Râşloane a fost semnalată o locuire neolitică. În acelaşi punct sunt semnalate urme de locuire din epoca dacică, romană şi a secolului IV.

Bibliografie: Paul 1992, p. 145; Kalmar 1999, p. 187; Protase 2000, p. 194.

 

            3. În Cimitirul Săsesc a fost cercetată o locuire atribuită culturii eneolitice Petreşti.

Bibliografie: Paul 1992, p. 145; Kalmar 1999, p. 187.

 

            4. Spre N de sat, pe Kepchen, se află o aşezare de tip Coţofeni (MNB).

Bibliografie: Horedt 1944, p. 107.

 

            5. Ca descoperire izolată, se semnalează un topor de piatră de la sfârşitul epocii neolitice sau începutul epocii bronzului (MNB).

Bibliografie: Popescu 1944, p. 30.

 

            6. De pe Vechiul Burg provine un topor-ciocan de aramă de la sfârşitul eneoliticului (MNB).

Bibliografie: Popescu 1944, p. 30; Vulpe 1975, fig. 1/11; Kalmar 1999, p. 187.

 

            7. Spre V de panta dealului, deasupra comunei, în grădina parohiei sau pe platou, există o aşezare din epoca bronzului (cultura Wietenberg) continuată, cronologic, cu alta din Ha (MNB).

Bibliografie: Schroller 1933, p. 76.

 

            8. În vatra satului, lângă Şcoala generală şi Cimitirul săsesc, s-a descoperit, cu prilejul amenajării bazei sportive şcolare, în anul 1972, numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului (cultura Wietenberg).

Bibliografie: CSM.

 

            9. La NE de aşezarea Wietenberg, în grădina unei case, au fost scoase la lumină, cu prilejul unor amenajări gospodăreşti, fragmente ceramice aparţinând unor vase mari, probabil urne hallstattiene, ornamentate cu butoni conici şi caneluri largi şi adânci.

Bibliografie: MNB.

 

            10. În hotarul Râpa din Panta Dealului (Holdengraben) se află o aşezare unde s-a găsit ceramică lucrată cu mâna, probabil din epoca bronzului, şi o râşniţă din epoca dacică (MNB).

Bibliografie: Horedt 1944, p. 108.

 

            11. Din perioada hallstattiană datează patru flori de bronz cu câte patru petale care sunt părţi de toarte (MNIT).

            Acestea fac parte din seria de depozite sigure Vinţu de Jos-Vaidei (secolul VII î.Chr.), Ha mijlociu.

Bibliografie: Pósta 1916, p. 1-70; Roska 1942, p. 125, nr. 143; Rusu 1963, p. 210, nr. 14; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 163.

 

            12. În Râpa Resch (Reschgraben) se află o aşezare dacică din care provin fragmente ceramice, o râşniţă (MNB) şi alte obiecte.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 109; Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 72; Rustoiu 1996, p. 203; 1997, p. 98.

 

            13. La N de sat, la poalele unui deal, pe o mare întindere, se găsesc fragmente ceramice romane, după D. Popa un vicus.

Bibliografie: Ackner 1851, fascicula 1, 3-4; Protase 2000, p. 24; Popa 2000, p. 181; 2002, p. 193.

 

            14. Lângă staţia CFR s-a găsit un inel roman de aur cu o piatră neşlefuită (MNB).

Bibliografie: Müller 1892, p. 116; Popa 2000, p. 193.

 

            15. De pe teritoriul comunei, fără precizarea locului de descoperire provin mai multe artefacte, între care: o fibulă romană din bronz (MNB), râşniţe, urne şi monede romane, după D. Popa al doilea vicus roman.

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 292; *** TIR, L35, p. 70; Popa 2000, p. 193, 213; 2002, p. 193.

 

            16. O stelă funerară cu inscripţie a fost găsită în biserica luterană, unde era întrebuinţată ca şi piatră de mormânt (MNB). Nu se cunoaşte provenienţa monumentului.

Bibliografie: Horedt 1944, p. 110; Rusu 1944-1948, p. 293; Popa 2000, p. 193; 2002, p. 193.

 

            17. Lângă sat, în direcţia spre Miercurea Sibiului, se văd urmele drumului roman.

Bibliografie: Ackner 1856, p. 14-26.

 

            18. La locul numit Reschgraben se află un loc adâncit cu un diametru de 25 m, numit La Cetate.

Această groapă a fost înconjurată de un val ce se mai recunoaşte în unele locuri, el având vreo 10 m lăţime şi 1 m înălţime. Această amenajare simplă a fost folosită în evul mediu ca loc de refugiu.

Din lipsa cercetărilor cetatea nu a putut fi datată.

Bibliografie: Horedt 1958, p. 156-157.

 

            19. Biserica luterană a fost construită în secolul XIII ca bazilică romanică cu navă centrală, cor rectangular cu absidă semicirculară şi nave laterale fără absidiole. La sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI, biserica cu hramul Sf. Maria este transformată în stil gotic şi se fortifică.

Absida semicirculară este demolată, corul fiind închis poligonal sprijinit cu contraforţi şi boltit în reţea. Cu acelaşi prilej se ridică noul arc triumfal gotic din piatră profilată şi se bolteşte nava centrală, iar intrarea de pe partea de N este întărită cu un turn cu patru etaje şi în V se ridică un turn adosat  faţadei.

Din veche bazilică se mai păstrează fragmente din faţada de V, parte din portalul de N, peretele de S şi stâlpii dintre nave.

Din fortificaţia ce înconjura odinioară biserica se mai păstrează câteva tronsoane la S şi V de biserică.

Bibliografie: Halaváts 1909, p. 305; Horwath 1936, p. 176; Vătăşianu 1959, p. 518; Fabritius-Dancu 1980, pl. 7; Fabini 1998, p. 388-390.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 372.