|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
230.
Şura Mică (Kiscsűr, Kleinscheuern, Klišeirn,
Parvum Horeum), comună Anul primei atestări scrise: 1323; Johannes plebanus de Paruo
horreo.[1] 1. Pe hotarul comunei, la locul numit Căile Galbene, lângă
pădurea Butălău,
Ocolul Silvic a efectuat o serie de şanţuri, de 1-1,20 m adâncime,
pentru a evita intrarea vitelor în pădure. Cu această ocazie s-a
constatat existenţa unei aşezări neolitice cu ceramică
eneolitică Turdaş, Petreşti pictată şi importuri
Precucuteni. Periegheza de recunoaştere a aşezării a avut loc
în primăvara anului 1973 (MNB). Bibliografie: Paul 1992, p.
145; Kalmar 1999, p. 187. 2. În punctul Râşloane
a fost semnalată o locuire neolitică. În acelaşi punct sunt
semnalate urme de locuire din epoca dacică, romană şi a
secolului IV. Bibliografie: Paul 1992, p.
145; Kalmar 1999, p. 187; Protase 2000, p. 194. 3.
În Cimitirul Săsesc a fost cercetată o locuire
atribuită culturii eneolitice Petreşti. Bibliografie: Paul 1992, p.
145; Kalmar 1999, p. 187. 4. Spre N de sat, pe Kepchen, se află o aşezare de tip Coţofeni (MNB). Bibliografie: Horedt 1944, p.
107. 5.
Ca descoperire izolată, se semnalează un topor de piatră de la
sfârşitul epocii neolitice sau începutul epocii bronzului (MNB). Bibliografie: Popescu 1944, p.
30. 6.
De pe Vechiul Burg provine un
topor-ciocan de aramă de la sfârşitul eneoliticului (MNB). Bibliografie: Popescu 1944, p.
30; Vulpe 1975, fig. 1/11; Kalmar 1999, p. 187. 7.
Spre V de panta dealului, deasupra comunei, în grădina parohiei sau pe
platou, există o aşezare din epoca bronzului (cultura Wietenberg)
continuată, cronologic, cu alta din Ha (MNB). Bibliografie: Schroller 1933,
p. 76. 8.
În vatra satului, lângă Şcoala generală şi Cimitirul
săsesc, s-a descoperit, cu prilejul amenajării bazei sportive
şcolare, în anul 1972, numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului
(cultura Wietenberg). Bibliografie: CSM. 9.
La NE de aşezarea Wietenberg, în grădina unei case, au fost scoase
la lumină, cu prilejul unor amenajări gospodăreşti,
fragmente ceramice aparţinând unor vase mari, probabil urne
hallstattiene, ornamentate cu butoni conici şi caneluri largi şi
adânci. Bibliografie: MNB. 10.
În hotarul Râpa din Panta Dealului (Holdengraben) se
află o aşezare unde s-a găsit ceramică lucrată cu
mâna, probabil din epoca bronzului, şi o râşniţă din
epoca dacică (MNB). Bibliografie: Horedt 1944, p.
108. 11.
Din perioada hallstattiană datează patru flori de bronz cu câte patru
petale care sunt părţi de toarte (MNIT). Acestea
fac parte din seria de depozite sigure Vinţu de Jos-Vaidei (secolul VII
î.Chr.), Ha mijlociu. Bibliografie: Pósta 1916, p.
1-70; Roska 1942, p. 125, nr. 143; Rusu 1963, p. 210, nr. 14; Petrescu-Dîmboviţa
1977, p. 163. 12.
În Râpa Resch (Reschgraben) se
află o aşezare dacică din care provin fragmente ceramice, o
râşniţă (MNB) şi alte obiecte. Bibliografie: Gooss 1876, p.
109; Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 72; Rustoiu 1996, p. 203; 1997,
p. 98. 13.
La N de sat, la poalele unui deal, pe o mare întindere, se găsesc
fragmente ceramice romane, după D. Popa un vicus. Bibliografie: Ackner 1851,
fascicula 1, 3-4; Protase 2000, p. 24; Popa 2000, p. 181; 2002,
p. 193. 14.
Lângă staţia CFR s-a găsit un inel roman de aur cu o
piatră neşlefuită (MNB). Bibliografie: Müller 1892, p.
116; Popa 2000, p. 193. 15.
De pe teritoriul comunei, fără precizarea locului de descoperire
provin mai multe artefacte, între care: o fibulă romană din bronz
(MNB), râşniţe, urne şi monede romane, după D. Popa al
doilea vicus roman. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 292; *** TIR, L35, p. 70; Popa 2000, p. 193, 213; 2002,
p. 193. 16.
O stelă funerară cu inscripţie a fost găsită în
biserica luterană, unde era întrebuinţată ca şi piatră
de mormânt (MNB). Nu se cunoaşte provenienţa monumentului. Bibliografie: Horedt 1944, p.
110; Rusu 1944-1948, p. 293; Popa 2000, p. 193; 2002, p.
193. 17.
Lângă sat, în direcţia spre Miercurea Sibiului, se văd urmele
drumului roman. Bibliografie: Ackner 1856, p.
14-26. 18.
La locul numit Reschgraben se
află un loc adâncit cu un diametru de 25 m, numit La Cetate. Această groapă a
fost înconjurată de un val ce se mai recunoaşte în unele locuri, el
având vreo 10 m lăţime şi 1 m înălţime. Această
amenajare simplă a fost folosită în evul mediu ca loc de refugiu. Din lipsa
cercetărilor cetatea nu a putut fi datată. Bibliografie: Horedt 1958, p.
156-157. 19.
Biserica luterană a fost construită în secolul XIII ca
bazilică romanică cu navă centrală, cor rectangular cu
absidă semicirculară şi nave laterale fără
absidiole. La sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVI,
biserica cu hramul Sf. Maria este transformată în stil gotic şi se
fortifică. Absida semicirculară
este demolată, corul fiind închis poligonal sprijinit cu
contraforţi şi boltit în reţea. Cu acelaşi prilej se
ridică noul arc triumfal gotic din piatră profilată şi se
bolteşte nava centrală, iar intrarea de pe partea de N este
întărită cu un turn cu patru etaje şi în V se ridică un
turn adosat faţadei. Din veche bazilică se
mai păstrează fragmente din faţada de V, parte din portalul de
N, peretele de S şi stâlpii dintre nave. Din fortificaţia ce
înconjura odinioară biserica se mai păstrează câteva tronsoane
la S şi V de biserică. Bibliografie: Halaváts 1909, p.
305; Horwath 1936, p. 176; Vătăşianu 1959, p.
518; Fabritius-Dancu 1980, pl. 7; Fabini 1998, p. 388-390. |
