|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
229.
Şura Mare (Nagycsűr, Großscheuern,
Griszschiern, Magnum Horeum), comună Anul primei atestări scrise: 1337; Cristianus de Magno Horreo
de IIII annis solvit LXXXVIII banales antiquos.[1] 1. Cu ocazia
lucrărilor preliminare înfiinţării unei plantaţii de
pomi, în anii 1972-1974, în perimetrul comunei Şura Mare, în partea de
hotar numită Şarba-Saivane, s-au descoperit resturile unei
aşezări paleolitice în aer liber. Piesele
de silex provin din descoperiri întâmplătoare, din zona canalului
colector al drenurilor de la intrarea în parcela La Saivane. Acesta a
fost executat pe vechea albie a unui izvor din amonte, cu debit constant, ce
străbate o terasă cu o uşoară înclinaţie spre SE,
situat la confluenţa pârâului Şarba cu un pârâiaş ce
coboară din pădure. Inventarul arheologic se compune din unelte întregi sau
fragmentare, aşchii brute sau cu urme de prelucrare, nuclee şi
bolovani nefasonaţi şi un colţ de mistreţ crăpat în
două, folosit ca răzuitor, aparţinând – probabil –
paleoliticului superior, cu unele analogii la
Româneşti-Dumbrăviţa I, nivel III. Bibliografie:
Lipovan 1980, p. 11-13. 2. De pe teritoriul
comunei, fără precizări topografice, provin: a) O monetă de argint a lui Caracalla
găsită la săparea unei fântâni. Bibliografie: MNB. b) O monetă de bronz de la Valens (fosta
colecţie Ackner). Bibliografie: Preda 1975, p.
482; Protase 2000, p. 194. 3.
La cuptoarele de cărămizi s-a găsit, în anul 1882, o
brăţară de argint din secolul VII. (MNB). Bibliografie: Müller 1882, p.
108; Horedt 1941b, p. 124, pl. 21/11; 1958a, p. 103-104. 4.
De pe raza localităţii provine un catillus. Bibliografie: Branga 1970, p.
44, nr. 8. 5.
D. Popa a descoperit pe teritoriul localităţii un vicus
roman. Acesta se află la N de localitate. Bibliografie: Popa 2000, p. 181; 2002, p.
193. 6. Biserica luterană a fost o
bazilică romanică purtând hramul Sf. Maria, cu turn, trei
nave şi absidiole în dreptul navelor laterale. Monumentul este păstrat în cea mai mare parte
în forma iniţială. Navele laterale au şase travee şi mai
păstrează şi vechile bolţi în cruce. Turnul de V aparţine tot bisericii
iniţiale, databilă în prima jumătate a secolului XIII, cu
modificări efectuate în jurul anului 1300. Către sfârşitul secolului XV, cu
prilejul lucrărilor de fortificare generate probabil de trista
experienţă a invaziei turceşti din anul 1493, biserica a fost
transformată în stil gotic târziu pierzându-şi capetele apusene ale
navelor laterale, precum şi vechiul cor romanic din care se mai
păstrează numai fundamentul. Deasupra navei centrale şi a corului gotic
s-au ridicat etaje de apărare, în zona corului scoase spre exterior pe
console de zidărie cu guri de smoală, iar în partea de N a
edificiului s-a construit o sacristie. Cu acelaşi prilej, portalul de S
este întărit cu un turnuleţ prevăzut cu hersă, portalul
de V este zidit, iar turnul clopotniţă este întărit cu un turn
adosat pe partea de S. În casa parohială luterană
se păstrează elemente arhitectonice specifice romanicului târziu,
ce au dus la concluzia că în acest loc ar fi putut funcţiona o
mănăstire. Bibliografie: Müller 1857, p.
265; Roth 1905, p. 103-104; Halaváts 1911, p. 15-18; Vătăşianu
1959, p. 589-590; Treiber 1971, p. 49; Fabritius-Dancu 1980,
pl. 8; Gheorghiu 1985, p. 175; Fabini 1998, p. 250-253. |
