|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
224.
Şmig (Somogyom, Schmieg, Schmiegen, Sumugus), comuna Aţel Anul primei atestări scrise: 1317; satul Sumugun este menţionat ca aparţinând banului Simon.[1] 1. La S de sat, spre Alma, s-a găsit
întâmplător un topor eneolitic de aramă cu braţe în cruce
(MTM) şi unelte din piatră. Bibliografie: Téglás 1888, p.
118; 1892, p. 407; Roska 1942, p. 249, nr. 76; Vulpe 1975,
fig. 23/174; Kalmar 1999, p. 187. 2. Într-un loc neprecizat, pe teritoriul satului, s-a găsit o bucată de bronz brut, provenind dintr-un atelier în care se topea ţi se prelucra acest metal în epoca bronzului. Bibliografie: Ortvay 1914, p.
76. 3.
În anul 1880 s-a descoperit în mod întâmplător la arat, pe locul Corbul (Korbuj) un vas de lut lucrat cu mâna,
conţinând un vas de bronz făcut dintr-o tablă subţire
înăuntrul căruia se aflau următoarele piese: 26 de phalere de
dimensiuni diferite, decorate cu puncte, 18 inele de buclă în formă
de inimă, 13 bucăţi de sârmă răsucită, 158 mărgele
de dimensiuni diferite şi o bucată de aur brut de 43 gr. Din argint sunt doar 5
mărgele. Tezaurul datează,
după toate probabilităţile, din perioada hallstattiană.
(MNIT; MNB; MNBud). Bibliografie: Teutsch 1880, p.
110-111; 1880a, 759; Marţian 1920, p. 666; Pârvan 1926,
p. 329; Nestor 1933, p. 120; Roska 1942, p. 249-250, nr. 76; Horedt
1944, p. 100-109; 1947, p. 96; Popescu 1944, p. 132. 4.
Într-o vie s-a descoperit, în anul 1893, un monument reprezentând doi lei,
spate în spate. Bibliografie: Téglás 1903, p.
278-280; Popa 2002, p. 190. 5.
În secolul XIV, se construieşte o mică biserică sală în
stil gotic, menţionată cu hramul Sf. Maria într-o
indulgenţă papală din anul 1390. Lucrări importante de
refacere se înregistrează în a doua jumătate a secolului XV, când
în cor se amenajează o nişă sacramentară. Pe o grafică din
secolul XIX se poate vedea pe peretele exterior de S al corului o
pictură murală reprezentând un sfânt. Vechiul altar poliptic din
biserica de la Şmig, de o valoare artistică deosebită, datat
1518, a fost donat la începutul secolului XX oraşului Sighişoara,
unde urma să fie montat ca altar principal în Biserica din Deal. De aici este împrumutat,
în anul 1956, pentru cinci ani, de Muzeul Naţional de Artă din
Bucureşti, unde se află şi în prezent. La S de biserică se
găseşte un turn clopotniţă din lemn, în care se
păstrează un clopot
medieval databil în secolul XV, inscripţionat[2]
şi ornamentat în relief cu un crucifix şi un apostol. Bibliografie: Vătăşianu 1959, p.
553; Fabini 1998, p. 671-672. |
