|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
213.
Sibiel (Kisszeben, Szibiel, Budenbach, Biddenbach), comuna Sălişte Anul primei atestări scrise: 1383; villa
Olachalis Budinbach.[1] 1. În vatra satului s-a descoperit, în anul
1880, cu ocazia unor săpături de fundaţie, la cca. 0,50 m
adâncime, un topor-ciocan de gresie galben-cenuşie, cu muchiile
rotunjite şi gaură centrală, datând – probabil – din epoca
bronzului. Bibliografie: Roska 1942, p.
197, fig. 238; Kalmar 1999, p. 183. 2.
De pe teritoriul satului, fără a se cunoaşte locul
descoperirii, provine un celt de bronz (MNB). Bibliografie: Roska 1942, p.
129, nr. 201. 3. Cu prilejul
cercetărilor arheologice de salvare desfăşurate în punctul La
Chilii şi publicate în 2001, în perimetrul actualei
mănăstiri de maici (vezi punctul 5) sunt menţionate fragmente
ceramice preistorice, lucrate cu mâna şi la roată
fără o încadrare culturală sau cronologică mai
exactă, pe când în ilustraţie apare o piesă din silex şi
ceramică datată în secolele VII-X. Bibliografie: Beşliu 2001, p. 88, pl. XXV,
a, c. 4. La SV de sat, pe Vârful Zidului, se găsesc ruinele
unei cetăţi medievale. Spre V unde panta este mai
lină a fost amenajat un şanţ cu val, la vreo 30 m
distanţă de fortificaţia propriu-zisă. În jurul zidului de
incintă se află un al doilea şanţ cu val, vizibil în
părţile de V, S şi E. Zidul de incintă,
care are pe alocuri o înălţime de 5,40 m, este dispus sub
formă ovală, la capătul de V fiind întrerupt de un turn
cilindric, mai vechi decât zidul de incintă. În mijlocul ovalului
curţii a fost săpată o cisternă în stâncă,
zidită şi ea ca şi zidul de incintă şi turnul
rotund, din piatră prinsă cu mortar. Cetatea a fost
construită, probabil, la începutul secolului al XIV-lea, fiind
identificată de A. Decei, în mod greşit, cu cetatea Salgo (care se
află la Orlat), amintită într-un document din anul 1322. Bibliografie: Marţian 1921,
p. 42; Decei 1939-1941, p. 299-342. 5.
Mănăstire ortodoxă cu începuturi şi hram necunoscute.
Ruinele se află la locul numit La Chilii. Cercetările
arheologice, cu caracter de salvare, nu au reuşit să aducă
elemente suplimentare privind datarea primelor construcţii monahale,
ridicate probabil în secolul XVIII. Aşezământul a
fost reînfiinţat ca mănăstire de maici în anul 1991. Bibliografie: Rusu şi colab. 2000, p.
233-234; Beşliu 2001, p. 85-93. |
