|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea
Patrimoniului Naţional în Context European.
220.
Şeica Mare (Nagyselyk, Marktschelken, Grosschelken, Marktšielken,
Selk maior), oraş Anul primei atestări scrise: 1309; Symon decanus de Selk.[1] 1. Pe teritoriul localităţii s-au
făcut următoarele descoperiri, neprecizate topografic: a) Două topoare neolitice de piatră. Bibliografie: MNB. b) Fragmente ceramice din epoca bronzului
atribuite greşit culturii Schneckenberg (MNB). Bibliografie: Schroller 1933,
p. 75. c) Unele obiecte de aur, descoperite înainte de
anul 1876, un fragment de sârmă de aur şi un inel-spirală
(MNB), un alt fragment s-ar fi aflat la MS. Bibliografie: Gooss 1876, p.
35; 1876a, p. 532; 1877a, p. 66; Tocilescu 1880, p. 822;
Téglás 1887, p. 200; 1892, p. 409; Marţian 1920, p.
652; Popescu 1944, p. 134; Roska 1942, p. 196, nr. 74; Horedt
1944, p. 109. d) Un celt de bronz de la sfârşitul epocii
bronzului, altul decât cel ce va fi amintit în continuare. Bibliografie: MNB. 2.
În valea Pârâul Popii (Kaltbachtol) s-a
descoperit un celt de bronz cu marginea îngroşată la exterior
şi decorat pe corp, datând la sfârşitul epocii bronzului (MNB). În
acelaşi punct s-a mai descoperit un alt celt de bronz. Bibliografie: Ciugudean-Luca 1997, p. 53, fig.
1/5. 3.
De pe hotarul localităţii provine un catillus de la o râşniţă datată în Latčne. Bibliografie: Branga 1970, p.
43, nr. 5. 4. Biserica luterană a fost construită
în jurul anului 1300 ca bazilică ce marchează, din punct de vedere
stilistic, tranziţia de la romanic la gotic. Din această primă
etapă constructivă s-a păstrat doar arcul triumfal şi
bolta corului. În anul 1414, biserica este atestată pentru
prima oară în izvoarele scrise ca purtând hramul Sf. Martin. În secolul XVI biserica suferă ample
transformări. Se demolează nava laterală de N şi
parţial cea de S. Nava principală se bolteşte în reţea
sprijinită pe pilaştrii în S şi pe coloane angajate în zidul
de N al navei. Colaterala de S se bolteşte pe nervuri în cruce, iar
absida semicirculară a altarului este înlocuită cu una
poligonală sprijinită cu contraforţi. În aceeaşi perioadă se ridică
deasupra corului un etaj de luptă, scos spre exterior pe arce ce se
sprijină pe contraforţi. Pe etajul de luptă este
inscripţionat anul 1563. În secolul XV, în jurul
bisericii se construieşte o fortificaţie amplă, de plan
aproximativ dreptunghiular, cu turnuri de colţ şi turn de
poartă pe partea de SE. Fortificaţia este
documentată doar în imagini de epocă şi în menţiuni
documentare, când în cetate sunt pomenite: cămări de provizii,
vechea primărie, şcoala şi o închisoare. Fortificaţiile sunt
demolate în anul 1906 şi pe vechiul perimetru se ridică, în anul
1908, actualul gard din fier forjat. Bibliografie: Roth 1905, p.
103; Horwath 1936, harta; Vătăşianu 1959, p.
589; Fabritius-Dancu 1980, pl. 11; Gheorghiu 1985, p. 169; Fabini
1998, p. 451-455. |
