|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
201.
Săcădate (Oltszakadát, Altszakadét, Sakadat,
Sakadaten, Szakedot, Czekat), vechea denumire românească
Săcădet, localitate componentă a oraşului Avrig Anul primei atestări scrise: 1306; Villicus et populi de
Zakadath.[1] 1. De pe teritoriul satului, fără
alte precizări topografice, provin: a) Un topor fragmentar de piatră lustruită din epoca neolitică sau de la începutul epocii bronzului. Bibliografie: MNB. b) Diferite obiecte din bronz, fără
precizarea epocii. Bibliografie: *** 1937. 2.
Pe marginea unei terase, la locul numit Valea
lui Igoble, situat la 1000 m V faţă de sat, s-au descoperit
fragmente ceramice eneolitice (?). În acest loc se află
o fântână cu apă sărată. Bibliografie: Dragotă şi
colab. 1999, p. 84, pl. V/9. 3.
În sat, la 9-10 m adâncime, s-a
descoperit (în anul 1894) o piatră romană cu un relief (MNB). Bibliografie: *** 1896, p. 11; Popa
2002, p. 160. 4. Din aşezarea rurală
romană identificată în vatra satului, în jurul bisericii luterane,
provin monede de bronz din secolele I şi II d.Chr., precum şi un
denar de argint de la Iulia Paula. De aici provin şi monumente epigrafice de epocă
romană.[2] Urmele romane se descoperă
şi în curtea şcolii, a grădiniţei şi în
vecinătatea bisericii ortodoxe. Bibliografie: Popa 2000, p. 178; 2002, p.
160-161. 5.
Biserica luterană este astăzi o biserică-sală, a
cărei navă centrală a avut patru travee, cu cor pătrat
şi absidă semicirculară, iar în V cu o clopotniţă. În navă se disting,
încă stâlpii care despărţeau odinioară nava centrală
de navele laterale, demolate ulterior. La aceste elemente se
adaugă decorul sculptural fragmentar de la portalul de V, cu analogii la
Hosman şi Avrig, ce permite presupunerea că monumentul a fost
iniţial o bazilică romanică databilă la mijlocul
secolului XIII, după invazia mongolă. Aspectul baroc al
bisericii actuale datează din anul 1790. Bibliografie: Roth 1905, p. 23;
Gerevich 1938, p. 101, 143, 184-185, pl. XCI/28; Vătăşianu
1959, p. 58, 160; Treiber 1971, p. 44. |
