|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
193.
Roşia (Veresmart, Rothberg, Ritbärch, Ruffus Mons),
denumirea veche românească Roşia Săsească, comună Anul primei atestări scrise: 1327; Ludovicus plebanus de Ruffomonte.[1] 1. Cu prilejul unei periegheze,
efectuată în anul 1968 (I. Paul), de la locul numit Faţa Nemelei au fost recoltate mai multe fragmente ceramice
puţin caracteristice, databile, în mare, în bronzul târziu sau în epoca
hallstattiană. Bibliografie: Popa 2001, p. 420. 2. Fragmentele ceramice se
înscriu cronologic în Ha, Latčne, epoca romană şi în mileniul I
d.Chr. Câteva fragmente ceramice
pot fi încadrate în secolele XII-XIII d.Chr. În anul 2002 s-a
descoperit, în curtea Şcolii generale din localitate, un vas din Ha
(MNB). Bibliografie: Informaţie A. Georgescu. 3. Cele mai consistente
urme arheologice de pe teritoriul localităţii sunt cele ale
perioadei dacice şi a cele romane aici existând (D. Popa) un vicus.
Acesta se află la marginea de SE a satului, în dreapta drumului spre
Cornăţel, în locurile numite Kramor şi Krannerech. Bibliografie: Lupu 1968, p.
445-450, fig. 1-3; Protase 2000, p. 177; Popa 2000, p. 177; 2002,
p. 157. 4. De pe teritoriul
satului provin, fără alte precizări, un obiect de lut ars
(probabil preistoric) şi o ştampilă de lut dintr-o epocă
nedeterminată. Bibliografie: MNIT. 5.
La E de comună şi la NV de Cornăţel se află un
promontoriu (cota 561) cu o mică fortificaţie de vreo 40 / 20 m. Ea
dispune de un val de pământ înspre N, iar spre S de un şanţ. Caracteristicile acestei
fortificaţii ne duc la concluzia că aici a fost un punct de
observaţie. Bibliografie: Horedt 1958, p.
157. 6.
Biserica luterană, construită în secolul XIII, este o bazilică
romanică scurtă având patru travee, cu altarul precedat de un cor
pătrat şi o absidă. Din această
etapă de construcţie s-au păstrat corul, arcul triumfal,
pilaştrii ce despart nava centrală de colaterale, portalul de N
şi ferestrele navei centrale. Spre deosebire de bolţile navelor laterale,
cele din nava principală datează din epoca barocă. Dintre
fortificaţiile care au înconjurat cândva edificiul nu se mai
păstrează decât un singur turn, folosit în prezent ca şi
clopotniţă, iar pe partea de N a bisericii se mai văd în teren
urmele curtinei de plan elipsoidal.. Bibliografie: Roth 1905, p. 22;
Horwath 1931, p. 175; 1936, p. 16; Vătăşianu
1959, p. 30; Treiber 1971, p. 61. |
