|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
188.
Richiş (Riomfalva, Reichesdorf, Rechesdref), denumirea veche
românească Richişdorf, comuna Biertan Anul primei atestări scrise: 1283; sacerdotes . . . Henricus
e villa Rihuini.[1] 1. În albia pârâului care trece prin sat
s-a găsit un topor neolitic de piatră. Bibliografie: Teutsch 1880, p.
109. 2.
În anul 1859 s-a descoperit, într-un punct necunoscut de pe teritoriul
satului, un tezaur monetar compus din 20 de piese dacice de argint, bine
păstrate, imitaţii după tetradrahmele lui Filip II, cu legenda
U P P I L I F, citită de la dreapta spre stânga. Bibliografie: Kenner 1863, p.
231; Gooss 1876, p. 48; Tocilescu 1880, p. 859; Marţian
1920, p. 536; Moisil 1921; 1923, p. 91; Pink 1860,
p. 35, 144, 275; Roska 1942, p. 238, nr. 36; Mitrea 1945, p.
32. 3.
Biserica gotică a fost construită în mai multe etape succesive. Mai întâi, spre mijlocul
secolului XIV, s-a executat corul principal şi cele două coruri
laterale, precum şi o parte din transept. Lucrările au fost
întrerupte şi continuate ulterior, renunţându-se, însă, la
ideea executării transeptului. Probabil că tot în
secolul XIV au fost construite şi navele bazilicii, care cuprind câte
cinci travee. Anul 1451,
inscripţionat pe o cheie de boltă a navei centrale şi pe arcul
triumfal, va fi marcat încheierea, în linii mari, a construcţiei. Între nava centrală şi
navele laterale se deschid cinci arcade cu profilatură gotică,
sprijinite pe pilaştrii cu capiteluri bogat ornamentate cu motive
vegetale şi animaliere, iar prima deschidere dinspre cor este mai
lată, dovedind intenţia construirii unui transept. Toate spaţiile
sunt boltite şi foarte bogat ornamentate, folosindu-se din
abundenţă piatra cioplită. Portalul de V, scos în
rezalit, este bogat ornamentat cu colonete şi nervuri ce se încheie
într-o friză de capiteluri gotice ornamentate cu motive vegetale. Portalul
este flancat de pilaştrii cu fiale, iar în timpan este reprezentată
în relief scena crucificării. Portalul de S este datat
în anul 1405, iar portalul de N are profilatura spre interiorul navei, ceea
ce a dus la concluzia că nu deschidea accesul spre exterior, ci spre
unele clădiri anexe, eventual ale unei mănăstiri. Existenţa unor
construcţii anexe, mănăstireşti, poate fi
argumentată şi pe baza unor ancadramente de uşi gotice,
păstrate în pivniţele actualei case parohiale. În jurul anului 1500, cele
două coruri laterale sunt separate de biserică şi în corul
nordic se amenajează o sacristie. Uşa din lemn a sacristiei
poartă încrustat anul 1516 şi este prevăzută cu o
încuietoare ce aminteşte de cea din Biertan. În sacristie se
păstrează două lespezi funerare din secolele XVI-XVII, iar în
peretele sacristiei se păstrează o piscina. Pe pereţii corului se
păstrează urme de pictură murală. Biserica
a fost înconjurată cu o fortificaţie de plan oval, din care se mai
disting în teren urme pe partea de E, V şi S, unde se mai
păstrează un turn înglobat în construcţii moderne. Turnul de poartă de
la V de biserică, folosit astăzi drept turn clopotniţă,
mai păstrează urmele hersei şi guri de tragere la primele
patru etaje, între care accesul se face prin scări zidite sau scări
galerie, în grosimea zidului. În 1680, se pomeneşte deja un ceas în
turn. Bibliografie: Roth 1905, p.
83-85; Vătăşianu 1959, p. 235-237, 530-534; Treiber
1971, p. 204; Arion 1974, p. 51; Fabritius-Dancu 1980, pl.
69; Gheorghiu 1985, p. 180; Fabini 1998, p. 583-586. |
