|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
183.
Răşinari (Isztina, Resinár, Städterdorf,
Stitus), comună Anul primei atestări scrise: 1381; Un document plăsmuit
pentru a servi unui proces cuprinde unele pasaje dintr-un act de danie din
acest an. Actul este semnat de Radu I al Munteniei în favoarea bisericii Sf.
Paraschiva din Răşinari. N. Iorga a observat că potrivirea
datelor şi frânturilor de formule de cancelarie slavonă
întrebuinţate îndreptăţesc presupunerea că
plăsmuirea se întemeiază, cel puţin în parte, pe un document
autentic. Din biserica răşinăreană nu ne-a mai
rămas, însă, nici o urmă; 1476.[1] 1. Pe muntele Rozdeşti (1954 m) s-a descoperit fragmentul unui topor de
augit-andezit, datând din epoca neolitică (MNB). Bibliografie: Kimakowicz 1912,
p. 15-16; Vătăşianu 1959, p. 252. 2.
La Vălari, spre S de
şoseaua ce duce la Păltiniş, în apropierea cotei 1315, s-a
descoperit (martie 1947) un mic depozit de bronzuri conţinând un celt de
bronz cu tortiţă, un vârf de sabie şi două seceri. Bibliografie: Horedt 1947a, p.
156-157; Berciu 1950, p. 60. 3.
Pe Cetăţeaua (Cetăţuia) s-a găsit un denar de la împăratul Hadrian. Bibliografie: MNB. 4.
Între Răşinari şi Poplaca, pe înălţimea La Gânza, se află urmele unei
cetăţi cu ziduri de piatră legată cu mortar, din epoca
medievală. Diametrul ei maxim este de 265 m. Spre Răşinari
panta este foarte abruptă zidul construindu-se, în consecinţă,
doar pe cornişa dealului spre Poplaca (V), fiind precedat de un
şanţ cu val. Înspre S şanţul cu val este dublu. În interiorul
fortificaţiei se observă fundaţii ale unor construcţii
(cca 40) patrulatere de piatră (cazemate ?), a căror
funcţionalitate nu a fost precizată. Fortificaţia se
datează, probabil, din secolul XIV d.Chr. Cetatea este adeseori
amintită la Poplaca. Bibliografie: Ackner 1856, p.
60-61; Horedt 1941, p. 21-26; 1941a, p. 596-597; Nägler-Beşliu
1991, p. 3-13. |
