|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
178.
Proştea (Prépostfalva, Probsdorf, Villa Praepositi),
denumirea veche a satului Stejărişu, comuna Iacobeni Anul primei atestări scrise: 1223; montem sancti Michaelis
cum ecclesia et terra sibi . . . quem de Zebeniensi ecclesia in concambium
terrae Borothnik receperamus simul cum omnibus suis pertinentiis.[1] 1. Din locuri neprecizate de pe teritoriul
satului provin : a) Greutăţi de lut. Bibliografie: MNB. b) O monetă de argint a Macedoniei Prima, din
secolul II î.Chr. Bibliografie: Pink 1860, p.
120, 143, nr. 253. 2. Biserica de tip
sală a fost construită în stil gotic în secolul XIV, fără
turn şi cu cor poligonal. În perioada din jurul
anului 1500, biserica se fortifică prin construirea unui turn masiv pe
faţada de V. Turnul de tip donjon, nu are deschideri la parter,
legătura cu primul etaj făcându-se prin scări-galerie, în
grosimea zidului. La ultimul etaj se adaugă o galerie de luptă din
lemn, scoasă în consolă. Deasupra navei şi a
corului se construieşte o galerie de luptă din lemn,
sprijinită pe contraforţii bisericii şi pe bârne. Portalul de S al navei
este întărit cu o hersă, ale cărei canale de culisare
încă se păstrează. Fortificaţia din
jurul bisericii a cuprins iniţial o incintă mică poligonală
cu un turn de poartă prevăzut cu hersă pe partea de V, un turn
de acces pe partea de S şi un turn de apărare în colţul de NE. În secolul XVI, pe partea
de NV, N şi E incinta se dublează cu o curtină simplă
fără turnuri. Curtina interioară,
mai veche, a fost demolată în 1860. Bibliografie: Horwath 1931, p.
33-34; Fabritius-Dancu 1980, pl. 15; Gheorghiu 1985, p. 184; Fabini
1998, p. 569-570. |
