|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea
�nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright � 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea �Lucian Blaga� Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.
180.
Proştea Mică (Kisekemez�, Kisprepostfalva,
Kleinprobstdorf, Villa Praepositi minor), vechea denumire a satului
T�rnăvioara, �nglobat �n oraşul Copşa Mică Anul primei atestări scrise: 1358; Kysekemezen.[1] ����������� 1. Din locuri neprecizate de pe teritoriul
satului provin: a) Un topor-ciocan neolitic de amfibolit (MNB). Bibliografie: Gooss 1876, p.
47; Tocilescu 1880, p. 780; Marţian 1920, p. 533; Winkler-Blăjan
1979, p. 451. b) O urnă şi două vase cu picior
din perioada hallstattiană (MNB). Aceste vase fac parte din inventarul
unui morm�nt hallstattian cu inventar bogat. Bibliografie: Reinecke 1897, p.
15-17; P�rvan 1926, p. 355, 385, 438, n. 1; Nestor 1934, p.
117, n. 481; Roska 1941, p. 126, fig. 152; Horedt 1944, p. 100;
Crişan 1955-1956, p. 51, 62. c) Cosor de fier cu peduncul şi inel pentru
fixarea m�nerului de lemn databil �n Lat�ne III (MNB). Bibliografie: P�rvan 1926, p.
490. d) Două vase din lut Lat�ne III. Bibliografie: Lupu 1961, p. 153. e) Fragment de cercel de formă
semilunară. Bibliografie: Horedt 1958a, p. 89. ����������� 2.
Pe un ogor de pe Pomăt (Apfelgrund) s-a
descoperit o ceaşcă av�nd două toarte cu butoni deasupra,
�ncadrabilă �n Ha (MNB). Bibliografie: Horedt 1944, p.
109. ����������� 3.
Pe un ogor de pe Schannenweg s-a
descoperit, �nt�mplător, un morm�nt din prima v�rstă a fierului
(scitic), conţin�nd resturile unui schelet � probabil de femeie � cu
următorul inventar: discul unei oglinzi de bronz, cu ornament geometric;
o fibulă de bronz cu arc simplu; două fusaiole de lut; o
brăţară de bronz cu capete conice; un nasture de bronz; un
pandantiv de bronz cu trei aripioare �n formă de elice; un v�rf de
săgeată din bronz cu tăişuri; un pinten; o placă de
bronz răsucită ca o scoică; un vas mare de lut, spart; o
ceaşcă de lut cu o toartă şi c�ţiva dinţi de rechin (colţi de mistreţ !)
(MNB). Bibliografie: Teutsch 1880, p.
111; Nestor 1933, p. 117; Roska 1942, p. 126, fig. 152; Horedt
1944, p. 100, 109; Crişan 1955-1956, p. 51, 62; Lupu 1961a,
p. 153. ����������� 4.
�n hotarul oraşului Copşa Mică, la cca. 1 km NV de vatra
fostului sat T�rnăvioara (fost Proştea Mică), �n prezent
�nglobat oraşului, pe malul din dreapta al T�rnavei Mari se ridică
o culme deluroasă cu partea dinspre r�u foarte abruptă, unită
printr-o şa de legătură cu un alt deal al cărui v�rf,
denumit Cetate (Burg), a fost nivelat �n antichitate, av�nd
acum forma unui platou lung de 68 m, cu axul mare orientat NE-SV. Pantele dinspre E, S,
şi V ale acestuia sunt foarte abrupte, iar cea dinspre N este mai
lină. Dealul a suferit eroziuni
prin alunecări de teren masive datorate defrişării şi
izvoarelor de apă freatică de pe pantele de N şi E, �nc�t din
el se mai păstrează o porţiune de 8-10 m. Pe dealul Cetate a fost descoperit un morm�nt de
inhumaţie din secolul III d.Chr. Defuncta se afla �n poziţie
alungită, pe spate, orientată NNE-SSV (capul). După toate
probabilităţile decedata avea vreo 30 de ani. Inventarul morm�ntului
constă dintr-o fibulă şi un inel de argint, o mărgea de
aur, un fragment de toartă de la un vas de bronz, un disc din tablă
de bronz, un inel de fier, un pr�snel, un fragment de zăbală
şi un vas de lut cărămiziu. Scheletul a fost transportat la Laboratorul
de morfologie animală Iaşi, iar inventarul la MNB; din inventarul
morm�ntului făcea parte şi un antoninian de la Gordian III. Datarea
morm�ntului este cca 300. Pe baza fibulei şi
inelului de la T�rnăvioara morm�ntul se �ncadrează �n secolul IV.[2]
Unii cercetători consideră că restul inventarului nu ar fi
aparţinut morm�ntului, deoarece restul materialelor arheologice sunt mai
timpurii. �ntr-o periegheză, N.
Lupu a descoperit fragmente ceramice, de metal, un inel şi un cui de
fier. �n urma cercetării
fisurilor provocate de alunecările de teren �n anul 1972 s-au recoltat
mai multe fragmente ceramice Lat�ne, oase de animale, obiecte de fier şi
fragmente de cărămizi romane. �n timpul perieghezelor
din ianuarie şi mai 1974 s-ai identificat urmele a două bordeie cu
vatră din epoca romană, distruse parţial de alunecări
şi c�teva fragmente ceramice cenuşii post-romane. Materialele se
află la MM. ����������� Săpăturile arheologice au dus la descoperirea unui strat de cultură aparţin�nd culturii eneolitice Coţofeni, a unui bordei dacic şi a trei de epocă romană, vetre de foc şi gropi menajere cu un bogat material, fără a se putea preciza dacă aşezarea a fost locuită fără �ntrerupere din secolele III-II �.Chr. p�nă �n secolul IV d.Chr. Nu se poate spune
dacă valul de păm�nt ridicat peste nivelul dacic este roman sau din
epoca migraţiilor, după cum indică ceramica romană din
val. ����������� Unele
cercetări efectuate �ntre anii 1973-1974 au dus la descoperirea unor
urme de locuire din secolele II-I �.Chr. şi IV-VI d.Chr. ����������� Al
doilea morm�nt era păstrat parţial. S-au salvat trei fragmente de
vase şi trei mărgele databile, probabil, �n secolul IV d.Chr. Bibliografie: Lupu 1961a, p. 153; 1963; Protase
1966, p. 124-125; 2000, p. 24, 196-197; Blăjan 1975,
p. 29; 1994, p. 225; Blăjan-Togan 1978, p. 48; Popa
2000, p. 181; 2002, p. 64-65. 5. Pe teritoriul satului
se află o aşezare rurală romană. Bibliografie: Popa 2002, p. 196. 6. Biserica veche din
centrul satului, a fost construită �n secolul XIV, ca biserică
gotică de tip sală. Corul este boltit pe
nervuri �n cruce, iar ferestrele şi portalurile au profilaturi foarte
simple. �n secolul XVIII,
�ncă se mai pomeneşte un turn clopotniţă din lemn.
Actualul turn, construit la 6 m distanţă de faţada de V, este
ridicat la 1854. Dintre cele trei clopote
păstrate �n turn, două sunt vechi. Clopotul mare poate fi datat la
mijlocul secolului XIV şi este cu inscripţie[3],
iar clopotul mijlociu datează din secolul XV şi este, la r�ndul
său, inscripţionat[4]. �n jurul bisericii s-a
construit �n secolul XVI o curtină simplă, fără turnuri. Bibliografie: Fabini 1998, p. 376-378. |
