|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
162.
Păuca (Pókafalva,
Törnen,
Pocken, Duae Turres, Cheuturn, Ladnuk), comună Anul primei atestări scrise: 1309; Jacobus de duabus Turribus
presbyteros seu rectores ac universitatem sacerdotum decanatus.[1] 1. În cunoscuta aşezare de la locul
numit Homm (Kalmar aminteşte şi un punct Horum ?),
aflată în marginea de NV a comunei, au fost întreprinse, în anii
1965-1966, săpături arheologice sistematice care au scos la
lumină un bogat material arheologic aparţinând îndeosebi primelor
faze (A şi A-B) din dezvoltarea culturii eneolitice Petreşti. Atât materialele
recoltate, cât şi situaţia stratigrafică surprinsă sunt
asemănătoare, până la identitate, cu cele de la Daia
Română-Pârăuţ. De menţionat
dezvelirea, în întregime, în zona de vest a aşezării, a unei
locuinţe cu platformă de
lut, care s-a dovedit a fi construită pe piloţi, la oarecare
distanţă de sol. Bibliografie: Roska 1942, p.
227; Paul 1967; 1992, p. 142; Kalmar 1999, p. 174; ***
2000, p. 284. 2.
În MA se află fragmente ceramice eneolitice aparţinând culturii
Coţofeni descoperite aici. Bibliografie: Roman 1976, p. 84; Ciugudean
2000, p. 77. 3.
În anul 1884 s-a descoperit, într-un punct neprecizat de pe teritoriul
comunei, o oglindă scitică din bronz. Bibliografie: Vasiliev 1980, p. 113, 121, 130,
148, 181, 183; *** 2000, p. 284.. 4.
La Păuca sunt semnalate vestigii de epocă romană, probabil un vicus,
pe teritoriul satului. Bibliografie: *** 2000, p. 284; Popa 2000,
p. 175, 191; 2002, p. 141. 5. Edificiul de cult
purtând hramul Sf. Maria a fost ridicată în secolul XIII, ca
biserică sală în stil romanic, cu două turnuri pe faţada
de V. Din acest aspect
arhitectonic apare şi numele duae turris în documente şi
toponimul german Törnen. În secolul XVI, monumentul
este transformat în stil gotic. Nava şi corul
încheiat acum poligonal sunt boltite în stea, în pereţii de N şi S
se deschid ferestre în arc frânt iar între cor şi navă se
ridică un arc triumfal ogivat. Cele două turnuri de
pe faţada de V sunt unite într-un turn lat, cu plan dreptunghiular,
vizibil încă într-o fotografie de epocă. Acest turn se
prăbuşeşte în anul 1910, iar ceea ce rămâne se
demolează până la temelii. Dintre clopote, cel mic
este datat 1670. O a doua biserică
veche a fost ridicată în stil gotic pe un deal situat la SE de biserica
parohială luterană. După unele informaţii, monumentul ar
fi făcut parte dintr-un complex mănăstiresc. Bibliografie: Horwath 1936,
harta; Fabini 1998, p. 752-753. |
