|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
156.
Orlat (Orlát,
Winsberg, Awersch-Bleschdorf), comună Anul primei atestări scrise: 1319; ecclesia de monte Civinii
praepositurae Cibiniensis.[1] 1. La NV de sat, pe Dealul Orlatului (Riesenberg, Cetatea Scurtă, Dealul Lidii), se
găseşte o mare cetate de pământ, Cetatea Scurtă, cercetată arheologic între anii 1967-1969. Spre S şi E poalele
abrupte ale dealului sunt scăldate de apele pârâului Cernavoda. Spre NV
se află două şanţuri cu val. În urma cercetărilor
sistematice s-a putut constata că cele mai vechi urme de locuire sunt
preistorice (cultura Coţofeni) şi romane, fortificaţia
datorându-se, însă, locuitorilor evului mediu. În afara
şanţurilor cu val din pantă, pe cornişa dealului, mai cu
seamă spre V, se ridicase o palisadă. Materialele arheologice,
îndeosebi ceramica de tip Ciugud,
permit datarea cetăţii în secolul XII, putând fi atribuită
populaţiei româneşti. De la această
fortificaţie şi-a primit numele şi Orlatul, numit în anul
1322, Comuna de Sub Cetate (Warolyafolw). M.
Roska aminteşte aici şi o aşezare neolitică. Bibliografie: Horedt 1940a, p.
126; Roska 1942, p. 214; Roman 1976, p. 83; Nägler 1977,
p. 27-35; Lazăr 1979, p. 35-36; Kalmar 1999, p. 173. 2.
Pe vârful La Zidu, lângă râul
Cernavoda, deasupra haltei de cale ferată situată în dreptul
satului Sibiel, se află o cetate de piatră prinsă cu mortar,
ovală, cu diametrul maxim de 228 m şi zidul de o grosime medie de
1,40 m. Acesta se păstrează la suprafaţă, pe alocuri,
până la 2,50 m înălţime. Cetatea a fost
cercetată arheologic între anii 1967-1969, constatându-se faptul că
nu are nici o altă construcţie în interior. Spre N şi E, unde
pantele sunt mai line, se observă un şanţ cu val aplatizat, ca
şi vechiul drum de acces. Cetatea a fost
construită, după materialul ceramic descoperit, pe la 1300, fiind
identificată cu cetatea regală de graniţă Salgo, amintită documentar
într-un document de la 1322. Bibliografie: Cercetări inedite Th. Nägler. 3.
La locul numit Viile Orlatului,
situat pe un platou jos, la cca 400 m de malul Cibinului, lângă
pădure, au fost descoperite fragmente ceramice ornamentate şi neornamentate
aparţinând culturii Wietenberg. Bibliografie: Luca-Părean 1995-1996. 4. Din locuri neprecizate din hotarul satului provine un alt lot de materiale arheologice încadrabile în epoca neolitică şi eneolitică (cultura Vinča şi cultura Petreşti), epoca bronzului (cultura Wietenberg) şi perioada dacică. Bibliografie: Luca-Părean
1995-1996. |
