|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
149.
Nocrich (Újegyház,
Leschkirch, Löschkirk,
Laeschkirich), denumirea veche românească Gara Petre Luciu, comună Anul primei atestări scrise: 1263; Ştefan cel
Tânăr donează lui Jula, fiul banului Ladislau, terras udvanicorum nostrorum in Transiluanis partibus existentes
legitimis suis incolis carentes Wiz, Munora, Hassach, Nocrech et alias ad
dictos udvornicos nostros.[1] 1. Pe teritoriul satului s-a găsit un
topor de serpentin din epoca neolitică (MNB). Bibliografie: Gooss 1876, p. 33; Marţian
1920, p. 476; Roska 1942, p. 294, nr. 11. 2.
Din împrejurimile localităţii provin: un stater de aur KWSWN,
tetradrahme ale lui Alexandru Macedon şi din Thassos (originale şi
imitaţii locale), ca şi o drahmă din Dyrrhachium (CSS). Bibliografie: Gooss 1876, p.
33; Roska 1942, p. 294, nr. 11; Popa 2001, p. 421. 3.
Biserica veche cu hramul Sf. Ladislaus, a fost edificată în
secolul XIII, ca bazilică romanică. Edificiul romanic a fost
demolat la începutul secolului XIX, deşi noua construcţie s-a
ridicat la S de vechea biserică, între anii 1803-1806. Probabil că
un timp cele două edificii au coexistat. Noua biserică,
orientată N-S, a fost construită de către zidarul Josef
Pfeiffer şi dulgherul Johann Georg Rastel din Turnişor, contra
sumei de 8950 fl. din care 1000 fl. au fost donaţi de baronul
Brukenthal. Strana familiei baronului se mai păstrează în cor. Zidul de incintă construit în secolul XV în
jurul bisericii romanice, delimita un perimetru pentagonal neregulat, şi
a fost întărit cu turnuri în fiecare colţ: turnul
slăninilor în NV, turnul turcului în V, un turn semicircular
în N, turnul şcolii în NE şi un turn de poartă în SE. În partea de S, s-a construit o a doua
incintă aproape dreptunghiulară ce se sprijinea pe turnul de
poartă şi pe turnul turcului şi avea la rându-i
încă două turnuri de colţ. În această a doua incintă
s-a construit biserica nouă. Cea mai mare parte a impozantei fortificaţii
este demolată în anii 1900-1901, actualmente păstrându-se trei
turnuri la V şi unul la E de biserica nouă. Bibliografie: Fabini 1998, p. 427-432. |
