|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
101.
Guşteriţa (Szenterzsébet, Hammersdorf), localitate
înglobată oraşului Sibiu Anul primei atestări scrise: 1309; Johannes plebanus de villa Vmberti.[1] 1.
Din puncte neprecizate din hotarul localităţii provin : a) Un topor şi o măciucă de
piatră perforată din epoca bronzului (MNB). Bibliografie
: Tocilescu
1880, p. 782. b) În mod greşit se semnalează ca
provenind de aici topoare de aramă, fiind confundate cu cele de bronz
din depozite. Bibliografie: Téglás 1892, p.
607. c) Vase, fragmente ceramice şi o greutate de
ţesut. Bibliografie: MNB. d) O mulţime de obiecte de bronz, în
bună parte descoperite înaintea descoperirii marelui depozit de bronzuri
şi anume, cel puţin 5 topoare, 3 celturi şi un vârf de lance,
precum şi un cuţit cu lamă curbă, un buzdugan, 12 vârfuri
de lance ce ar putea să datează din perioada hallstattiană. Depozitul a fost
descoperit în anul 1834 şi poartă denumirea în literatura de
specialitate de Guşteriţa I. Descoperirea face parte din seria
Sângeorgiu de Pădure-Fizeşu Gherlii (secolul IX î.Chr.), Ha B2. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 263, nr. 20; Seidel 1853, p. 164; Müller 1858, p. 336-337; Gooss
1876a, p. 495; Popescu 1944, p. 108; Horedt 1947, p. 2; Petrescu-Dîmboviţa
1977, p. 142; *** 1996, p. 211. e) O mărgea de culoare închisă, cu ochi
de altă culoare, din perioada Latčne, sau din epoca romană (MNB). Bibliografie: Gooss 1876a, p.
493, 533; Popa 2000, p. 189. f) O fibulă de tip Latčne, o farfurie (fosta
colecţie Ackner) considerată ca datând din aceeaşi
perioadă, precum şi o cană şi vase miniaturale. Un călcâi de fier al unei lănci (MNB) ar putea să
dateze din aceeaşi epocă. Bibliografie: Gooss 1876a, p.
537; Pârvan 1926, p. 495; Roska 1944, p. 70, nr. 123. g) Centură cu astragale dacică. Bibliografie: Rustoiu 1996, p.
201. h) Un stater de aur al lui Alexandru Macedon
şi mai multe monede republicane, precum şi monede imperiale din
secolele I-III d.Chr. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 265-266, 272; Gooss 1876, p. 25; Mitrea 1945, p. 107; ***
TIR, L35, p. 44; Popa 2000, p. 205. i) Monede de cupru ale lui Constantin I şi
Gratian. Bibliografie: Macrea 1936-1940,
p. 300; Popa 2000, p. 205; Protase 2000, p. 185. j) M. J. Ackner semnalează descoperirea a
numeroşi denari republicani şi a unui inel de aur. Bibliografie: Ackner 1833, p.
269-270; Gooss 1876, p. 225; Winkler 1967, p. 153. k) În colecţiile MNB se găsesc fragmente
ceramice pictate, de origine grecească, descoperite lângă podul de
peste râul Cibin, pe drumul care duce spre Daia. Bibliografie: Horedt 1965, p.
12, 44, n. 19. l) Unelte dacice. Bibliografie: Glodariu-Iaroslavschi 1979, p. 60,
67, 90, 120-121, 154, 156, 158-160. 2.
La Fântâna Generalului a fost identificată o locuire
aparţinând culturii eneolitice Petreşti, faza B. Bibliografie: Paul 1992, p. 140; Kalmar 1999,
p. 162. 3.
Pe o terasă a dealului Wartberg,
la NE de localitate, între ultima casă şi viile Vorprich, cca. 50 de paşi spre
stânga de drumul spre Nou Român, s-a găsit, în anul 1870, într-o
groapă rotundă, un depozit de bronzuri cântărind, în total,
peste 800 kg, din care 600 kg turtele de bronz şi cupru. Depozitul
cuprinde: unelte (celturi, topoare, seceri, cuţite, târnăcoape,
ciocane, dălţi, ferăstraie, cârlige de undiţă), arme
(săbii, pumnale, vârfuri de lance), podoabe (pandantive, figuri de
păsări, brăţări, inele, fibule, mărgele,
butoni, ace), vase, materie primă (cca 600 kg. turte de bronz,
aramă şi cositor). Varietatea formelor
şi cantitatea mare a materiei prime indică existenţa unei
turnătorii de bronz (atelier) a cărui dezvoltare este legată,
eventual, de salinele din apropiere, de la Ocna Sibiului, cum se
constată şi la Uioara şi Şpălnaca. Depozitele datează
din epoca târzie a bronzului / epoca timpurie a fierului. Partea
precumpănitoare a depozitului se păstrează în MNB, stocuri
şi unele obiecte se găsesc în muzeele din Budapesta, Cluj-Napoca,
Linz, Mediaş, Braşov, Sfântu Gheorghe, Sighişoara, Viena
şi Zürich.
Depozitul a primit denumirea de Guşteriţa II. Acesta
face parte din seria Cincu-Suseni (secolul XII î.Chr.), Ha A1. Bibliografie: Rómer 1870, p.
269-275; Reissenberger 1872, p. 8-37; *** 1870-1871, p. 53; Gooss
1876, p. 25-27; Tocilescu 1880, p. 798-800, 815, 819, 820; Hampel
1896, p. 152-153; Reinecke 1899, p. 324; Hoernes 1904, p.
208; Pârvan 1926, p. 291, 432, 441, 443; Nestor 1933, p. 133; Petrescu-Dîmboviţa
1977, p. 95-97; *** 1996, p. 211. 4.
Lângă podul peste Cibin, la stânga şoselei care duce la Daia
şi, în continuare, pe teritoriul fostei cărămidării Schramm, se întinde o aşezare din
epoca bronzului. De aici provine şi ceramică grecească,
pictată, din epoca dacică Bibliografie: MNB. 5.
În Pârău (im Bach) s-a
găsit un vârf de lance. Epoca de încadrare este neprecizată. Bibliografie: MNB. 6. Într-o grădină, la
capătul de sus al localităţii, pe un loc unde apar şi
alte descoperiri ca: monede, fragmente de ţigle şi de vase, s-a
descoperit, în anul 1839, un inel de aur din perioada hallstattiană
(fosta colecţie Ackner). Aici s-a aflat şi un vicus
roman (D. Popa). Bibliografie: Ackner 1851, p.
22-23; Mitrea 1937-1940, p. 147-155; Popa 2000, p. 170, 189. 7.
Lângă Poligonul de tragere s-a
descoperit un depozit de vase dispuse în cerc: un vas cu picior, o oală
cu două toarte, o farfurie cu capac (toate de culoare cenuşie, de
factură locală), precum şi un vas cu gâtul rupt şi o
cană grecească cu linii pictate, de factură greco-romană. Depozitul datează din
perioada dacică (MNIT). Bibliografie: Rusu 1955, p. 79
sqq. 8. a) Pe dealul La
Fântâna Me (Fântâna Rece, Kaltenbrunner Berg), s-au descoperit două monede
din Erythraea. În acelaşi punct au fost descoperite numeroase fragmente
ceramice dacice de culoare negricioasă cu pete roşiatice şi de
culoare cenuşie. S-a mai descoperit şi un mic depozit de unelte de
fier, din care făcea parte şi un fier de plug dacic. Bibliografie: Gooss 1876, p.
25. b) În anul 1856 Ackner menţiona descoperirea
a două urne la locul numit Fântâna
Rece, piesele aflându-se la Muzeul din Viena. Între anii 1966-1969
şi 1970, în acelaşi loc, a fost cercetat un cimitir biritual,
descoperindu-se 80 de morminte, dintre care 79 de incineraţie şi
unul de inhumaţie. Materialul arheologic se
găseşte la MNB. Mormintele de
incineraţie au, de regulă, o urnă, în care erau aşezate
oasele puternic arse. Într-un singur caz oasele arse au fost aşezate
direct în groapă. Nici o urnă nu este acoperită cu capac. Singurul mormânt de
inhumaţie este al unui copil de vreo 8 ani. În ceea ce priveşte
inventarul, majoritatea pieselor sunt de fier: cuţite, catarame,
brăţări şi inele. Forma vaselor este de oală-borcan.
Arderea lor este slabă, ceramica fiind – în general – friabile.
Majoritatea vaselor sunt decorate. Cimitirul face parte din tipul
Mediaş. Autorul propune datarea cimitirului în secolele VIII-IX d.Chr. Bibliografie: Nägler 1971, p.
63-73. 9.
În Valea Goşiilor s-a
găsit o monetă de factură dacică de tip Filip II. Bibliografie: MNB. 10.
Există, de asemenea, o a doua (al doilea vicus: D. Popa)
aşezare din epoca romană cu un material arheologic deosebit de
bogat. Substrucţii de la
clădiri de piatră s-au descoperit în teritoriul cimitirului evanghelic;
cărămizi pentru construcţii şi pentru pavaj; o
cărămidă cu stampila CM[2],
vase, căni, farfurii, amfore (?), opaiţe de lut, fier de plug,
seceri de fier, râşniţe din porfir şi de bazalt; un grup de
vase aflate într-un depozit (Fundătura);
un cazan de bronz cu mâner, o farfurie de bronz cu mâner în formă de
acant, un mâner de bronz terminat printr-un inel, o cratiţă de fier
cu un suport cu trei picioare; fragmente de sticlă; arme
(săgeţi, vârfuri de lance; un altar mic anepigrafic; o statuie
şi o placă de marmură cu relief (delfini, rozete, roată,
cap cu barbă); jucării de lut (majoritatea în vechea colecţie
Ackner, MNB). Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 261-264; Ackner 1851, p. 26-27; Kenner 1860, p. 401; Gooss
1876, p. 27, 28; Bielz 1899, p. 31; Marţian 1920, p.
316; Popa 2000, p. 170, 189; 2002, p. 93-94. 11.
Monede din epoca imperială (secolele I-III d.Chr., de la Traian
până la Aurelian), în col. Ackner, din descoperiri izolate sau din
depozite, găsite – în parte – pe teritoriul Guşteriţei, parte
la Sibiu, sau în apropierea oraşului. Una dintre monede este PROVINCIA
DACIA. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 265-272; Ackner 1851, p. 23, 28; Gooss 1876, p. 78; Macrea
1936-1940, p. 285; Winkler 1971, p. 154. 12.
De provenienţă sudică (importuri romane) sunt cele două
vase de bronz, descoperite în punctul Fundătura
în 1840, ajunse din colecţia Ackner în MNB. Bibliografie: Horedt 1965, p.
35 sqq. 13.
Porţiuni din drumul roman spre Şeica Mică şi Ocna
Sibiului au fost identificate la N de localitate, în ogoare. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 274; Gooss 1873-1874, p. 43. 14.
La aproximativ 3-4 km de sat, în punctul Dealu Cocoşului, se
află o aşezare rurală de epocă romană. Bibliografie: Popa 2002, p. 94. 15. Din Formental (Ferenthal) provine un pinten de fier cu
capetele îndoite, datând din perioada medievală (colecţia Ackner). Bibliografie: *** 1833, p. 276
şi pl. I/10. 16.
Biserica luterană a fost, iniţial, o bazilică romanică
trinavată, databilă la începutul secolului XIII, cu cinci travee,
absidiole în dreptul navelor laterale şi o absidă mare,
precedată de un cor păstrat în dreptul navei principale. Din acest edificiu se mai
păstrează stâlpii dintre nave, bolţile navelor laterale,
absidiola navei laterale de S, precum şi părţi ale portalurilor
de S şi N. Se presupune, pe baza
inscripţiei păstrate pe un potir menţionat în literatură[3],
că biserica ar fi purtat hramul Sf. Andrei. La sfârşitul
secolului XV, se întreprind ample lucrări de transformare a bisericii. Corul este reboltit pe
nervuri în cruce, pe exterior se construiesc contraforţi şi se
montează ferestre gotice. Tot cu prilejul acestor lucrări se va fi
montat atât sedila, cât şi nişa sacramentară în cor. Între cor şi nava
centrală, arcul triumfal romanic este înlocuit cu unul ogival, iar
tavanul romanic al navei este înlocuit cu o boltă gotică. Turnul
clopotniţă a fost clădit între a patra şi a cincia travee
a navei, ultimele etaje fiind amenajate cu galerii de luptă. Galeriile
de luptă din lemn, susţinute pe bârne în consolă şi pe
contraforţi, sunt ridicate şi deasupra corului. Vechiul altar a fost donat
în anul 1908 MNIT. Zidul de incintă, cuprinzând
în interiorul lui şi o capelă gotică, datează din secolul
XVI, dar forma ovală, fără turnuri de apărare, ar putea
duce la presupunerea zidirii sale pe fundaţii vechi, probabil din
perioada romanică. Bibliografie: Müller 1859, p.
188; Roth 1905, p. 22; Horwath 1936, p. 175; Vătăşianu
1959, p. 25; Treiber 1971, p. 46; Gheorghiu 1985, p. 85; Fabini
1998, p. 267-270. |
