b
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
78.
Dumbrăveni (Erzsébetvároş, Erzsébetfalva,
Elisabethopol, Eliszabethstadt, Eppeschdorf, Ebes), denumirea veche
românească Ibaşfalău sau Elisabetopole, oraş Anul primei atestări scrise: 1332; Henricus sacerdos de Ebes.[1] 1.
Din puncte neprecizate de pe teritoriul oraşului provin: a) Un depozit de bronzuri din epoca bronzului, în
greutate totală de 448 kg care s-ar fi descoperit în mod
întâmplător în 1870. Pe lângă tipuri diverse de topoare, despre
care nu se dau alte precizări, depozitul ar fi conţinut şi un
bulgăre de bronz brut în greutate de 336 kg. Atât cifrele, cât şi
semnalarea în sine sunt nesigure, şi ar data din Ha timpuriu. Bibliografie: Rákóczy 1910, p.
596-597; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 148. b) Două vârfuri de săgeţi din
bronz, curbate în urma utilizării, un fragment de lamă de
ferăstrău de bronz, trei cuie de bronz şi alte obiecte din
acelaşi metal, neprecizate ca formă, provin din acelaşi areal
(MINV). Cele două descoperiri pot aparţine unuia şi
aceluiaşi depozit, descoperit în etape succesive. Bibliografie: Rákóczy 1910, p.
596-597. c) Un cazan de bronz cu mâner de fier, o căldare largă de bronz şi o ceaşcă de bronz cu proeminenţe s-au descoperit, fără alte precizări. Bibliografie: Ortvay 1875, p.
270, 272. d) O bară de aur, un stater macedonean de aur
despre care nu se dau alte precizări şi două monede
greceşti de bronz bătute în oraşul Erythraea au fost
găsite tot aici (MNB). Bibliografie: Rákóczy 1910, p.
596-597. e) Un tipar de bronz pentru confecţionarea
garniturilor de centură de tip avar timpuriu (secolul VI d.Chr). La MNBud se mai află
şi o centură din bronz aurit provenită se pare din
acelaşi loc. Bibliografie: Fettich 1926, p.
64; Reinecke 1928, p. 96; Harhoiu 1996, p. 89; Protase 2000,
p. 140. 2.
Prin săpături arheologice de salvare desfăşurate în anul
1989 şi continuate de săpături sistematice în anul 1990 sub
coordonarea lui P. Beşliu, au fost dezvelite substrucţiile unei
biserici gotice sală, databilă în secolul XV. Zidurile navei şi ale
corului cu închidere poligonală sunt sprijinite cu contraforţi. În partea de V, sunt
sesizate urme ale unei tribune. În subsolul întregului
edificiu, accesibil dinspre V, s-a cercetat un ansamblu de cripte, format din
nişe funerare suprapuse pe două şi trei etaje, ce se
continuă şi în exterior, la E şi N de biserică. Este posibil ca acest
edificiu să fie cel pomenit în testamentul Annei Apafi în anul 1448 ca
purtând hramul Sf. Gheorghe. Actuala biserică
luterană este o fostă capelă particulară, construită
în anul 1777 de Theodor Török. În 1671, principele Mihai
Apafi I, colonizează armeni pe domeniul său din Dumbrăveni,
iar aceştia vor construi în 1738 marea biserică
romano-catolică armenească, în stil baroc. Castelul este construit în
anul 1552. Bibliografie:
Beşliu 1996, p. 1-11; Fabini 1998, p. 174. 3.
Pe teritoriul localităţii a funcţionat o mănăstire a
ordinului armenesc mechitarian. Bibliografie: Rusu şi colab. 2000, p.
131-132. |