|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea
�nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright � 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea �Lucian
Blaga� Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.
71.
Dealu Frumos (Lesses, Sch�nberg, Schineb�rch, Pulchrum
mons), denumirea veche rom�nească Şulumberg, comuna Merghindeal Anul primei atestări scrise: 1280; Gerlacus de Pulcromonte.[1] ����������� 1. �n localitate sunt semnalate urmele unei
aşezări străvechi cunoscute sub numele de Cetatea Păg�nă. Obiectivul este
necercetat, epoca sa de fiinţare fiind necunoscută. Bibliografie: Roska 1942, p.
146, nr. 44. 2. Biserica luterană
a fost construită ca bazilică romanică �n prima jumătate
a secolului XIII. Corul de plan rectangular
este boltit pe nervuri �n cruce, iar arcul triumfal este semicircular, la fel
ca şi vechea absidă, astăzi demolată.. Nava �n cinci travee este
deschisă spre colaterale prin c�te cinci arce semicirculare,
susţinute pe pile neprofilate. Navele laterale au fost boltite �n cruce
iar �n colaterala de N, s-a păstrat o absidiolă decroşată
�n grosimea zidului de E. Iniţial, accesul se
făcea prin trei portaluri, pe N, S şi V. Din portalul de V,
probabil � odinioară � cel mai impozant, nu s-a păstrat dec�t un
capitel ornamentat �n stil romanic cu flori de crin. La �nceputul secolului XVI
edificiul se transformă din motive strategice. Navele laterale sunt
supra�nălţate şi boltite �n reţea, astfel �nc�t edificiul
dob�ndeşte aspect de biserică hală. Deasupra corului se
ridică un turn de apărare cu galerie de luptă� şi se demolează absida
semicirculară. Pe partea de V a navei se
ridică un turn cu dublă funcţionalitate; clopotniţă
şi defensivă, iar �n interiorul bisericii se sapă o
f�nt�nă. Din ansamblul vechi al
altarului se mai păstrează doar masa cu cruci de consacrare
cioplite pe cele patru laturi şi cu o ad�ncitură destinată
probabil păstrării unor relicve. Clopotul mare şi cel
mijlociu poartă inscripţionat anul 1628, iar clopotul mic anul
1538. Biserica a fost
iniţial �nconjurată de o fortificaţie de plan rectangular cu
turnuri de colţ scoase �n exterior. �n prima jumătate a
secolului XVI, fortificaţia este lărgită spre S şi �n
colţul de SE se construieşte un turn pentagonal. Tot cu acest
prilej, l�ngă turnul de NE, se deschide o intrare protejată de un
mic turn cu două etaje şi uşă blindată cu benzi de
fier, datată 1522. �n 1647, incinta se
lărgeşte spre N, unde se ridică o construcţie
defensivă cu locuri pentru păstrarea proviziilor şi un
turn.� Bibliografie: Roth 1905, p. 46,
94-95; Horwath 1931, p. 5-7; Vătăşianu 1959, p.
66-68; Treiber 1971, p. 113; Niedermaier 1975, nr. 403; Drăguţ
1979, p. 121; Fabritius-Dancu 1980, pl. 18; Gheorghiu 1985,
p. 129; Fabini 1998, p. 678-682. |