b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

        Paleolitic

        Neolitic şi eneolitic

        Bronz

        Hallstatt

        Lat�ne

        Roman

        Medieval Timpuriu

        Medieval

        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea �nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea �Lucian Blaga� Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.

 

 

71. Dealu Frumos (Lesses, Schnberg, Schinebrch, Pulchrum mons), denumirea veche rom�nească Şulumberg, comuna Merghindeal

 

Anul primei atestări scrise: 1280; Gerlacus de Pulcromonte.[1]

 

����������� 1. �n localitate sunt semnalate urmele unei aşezări străvechi cunoscute sub numele de Cetatea Păg�nă.

Obiectivul este necercetat, epoca sa de fiinţare fiind necunoscută.

Bibliografie: Roska 1942, p. 146, nr. 44.

 

2. Biserica luterană a fost construită ca bazilică romanică �n prima jumătate a secolului XIII.

Corul de plan rectangular este boltit pe nervuri �n cruce, iar arcul triumfal este semicircular, la fel ca şi vechea absidă, astăzi demolată..

Nava �n cinci travee este deschisă spre colaterale prin c�te cinci arce semicirculare, susţinute pe pile neprofilate. Navele laterale au fost boltite �n cruce iar �n colaterala de N, s-a păstrat o absidiolă decroşată �n grosimea zidului de E.

Iniţial, accesul se făcea prin trei portaluri, pe N, S şi V. Din portalul de V, probabil � odinioară � cel mai impozant, nu s-a păstrat dec�t un capitel ornamentat �n stil romanic cu flori de crin.

La �nceputul secolului XVI edificiul se transformă din motive strategice. Navele laterale sunt supra�nălţate şi boltite �n reţea, astfel �nc�t edificiul dob�ndeşte aspect de biserică hală.

Deasupra corului se ridică un turn de apărare cu galerie de luptăşi se demolează absida semicirculară.

Pe partea de V a navei se ridică un turn cu dublă funcţionalitate; clopotniţă şi defensivă, iar �n interiorul bisericii se sapă o f�nt�nă.

Din ansamblul vechi al altarului se mai păstrează doar masa cu cruci de consacrare cioplite pe cele patru laturi şi cu o ad�ncitură destinată probabil păstrării unor relicve.

Clopotul mare şi cel mijlociu poartă inscripţionat anul 1628, iar clopotul mic anul 1538.

Biserica a fost iniţial �nconjurată de o fortificaţie de plan rectangular cu turnuri de colţ scoase �n exterior.

�n prima jumătate a secolului XVI, fortificaţia este lărgită spre S şi �n colţul de SE se construieşte un turn pentagonal. Tot cu acest prilej, l�ngă turnul de NE, se deschide o intrare protejată de un mic turn cu două etaje şi uşă blindată cu benzi de fier, datată 1522.

�n 1647, incinta se lărgeşte spre N, unde se ridică o construcţie defensivă cu locuri pentru păstrarea proviziilor şi un turn.

Bibliografie: Roth 1905, p. 46, 94-95; Horwath 1931, p. 5-7; Vătăşianu 1959, p. 66-68; Treiber 1971, p. 113; Niedermaier 1975, nr. 403; Drăguţ 1979, p. 121; Fabritius-Dancu 1980, pl. 18; Gheorghiu 1985, p. 129; Fabini 1998, p. 678-682.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 141.