|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
71.
Dealu Frumos (Lesses, Schönberg, Schinebärch, Pulchrum
mons), denumirea veche românească Şulumberg, comuna Merghindeal Anul primei atestări scrise: 1280; Gerlacus de Pulcromonte.[1] 1. În localitate sunt semnalate urmele unei
aşezări străvechi cunoscute sub numele de Cetatea Păgână. Obiectivul este
necercetat, epoca sa de fiinţare fiind necunoscută. Bibliografie: Roska 1942, p.
146, nr. 44. 2. Biserica luterană
a fost construită ca bazilică romanică în prima jumătate
a secolului XIII. Corul de plan rectangular
este boltit pe nervuri în cruce, iar arcul triumfal este semicircular, la fel
ca şi vechea absidă, astăzi demolată.. Nava în cinci travee este
deschisă spre colaterale prin câte cinci arce semicirculare,
susţinute pe pile neprofilate. Navele laterale au fost boltite în cruce
iar în colaterala de N, s-a păstrat o absidiolă decroşată
în grosimea zidului de E. Iniţial, accesul se
făcea prin trei portaluri, pe N, S şi V. Din portalul de V,
probabil – odinioară – cel mai impozant, nu s-a păstrat decât un
capitel ornamentat în stil romanic cu flori de crin. La începutul secolului XVI
edificiul se transformă din motive strategice. Navele laterale sunt
supraînălţate şi boltite în reţea, astfel încât edificiul
dobândeşte aspect de biserică hală. Deasupra corului se
ridică un turn de apărare cu galerie de luptă şi se demolează absida
semicirculară. Pe partea de V a navei se
ridică un turn cu dublă funcţionalitate; clopotniţă
şi defensivă, iar în interiorul bisericii se sapă o
fântână. Din ansamblul vechi al
altarului se mai păstrează doar masa cu cruci de consacrare
cioplite pe cele patru laturi şi cu o adâncitură destinată
probabil păstrării unor relicve. Clopotul mare şi cel
mijlociu poartă inscripţionat anul 1628, iar clopotul mic anul
1538. Biserica a fost
iniţial înconjurată de o fortificaţie de plan rectangular cu
turnuri de colţ scoase în exterior. În prima jumătate a
secolului XVI, fortificaţia este lărgită spre S şi în
colţul de SE se construieşte un turn pentagonal. Tot cu acest
prilej, lângă turnul de NE, se deschide o intrare protejată de un
mic turn cu două etaje şi uşă blindată cu benzi de
fier, datată 1522. În 1647, incinta se
lărgeşte spre N, unde se ridică o construcţie
defensivă cu locuri pentru păstrarea proviziilor şi un
turn. Bibliografie: Roth 1905, p. 46,
94-95; Horwath 1931, p. 5-7; Vătăşianu 1959, p.
66-68; Treiber 1971, p. 113; Niedermaier 1975, nr. 403; Drăguţ
1979, p. 121; Fabritius-Dancu 1980, pl. 18; Gheorghiu 1985,
p. 129; Fabini 1998, p. 678-682. |
