b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

69. Daia (Dolmány, Thalheim, Duelmen, Dalmen), comuna Roşia

 

Anul primei atestări scrise: 1327; Petrus plebanus de Talheim.[1]

 

1. În locul numit Pârăuţ a fost cercetată o aşezare eneolitică aparţinând culturilor Turdaş şi Petreşti.

Pe acelaşi areal apar şi urme de locuire specifice culturii eneolitice Coţofeni, culturii de epoca bronzului Wietenberg şi secolele IV-V d.Chr.

Bibliografie: Paul 1981, p. 197 şi urm., pl. 54; *** 1996, p. 24; Popa 2001, p. 422.

 

            2. D. Popa aminteşte aici un vicus roman care îşi prelungeşte existenţa şi în secolul IV. Acesta se află la NV de sat, în punctul După Biserică.

Bibliografie: Popa 2000, p. 168; 2001, p. 421, 422; 2002, p. 73.

 

3. Biserica luterană este o bazilică romanică de tipul scurt al celei din Cisnădioara.

Aceasta are corul pătrat cu absidă şi două absidiole în faţa navelor laterale, decroşate în grosimea pereţilor răsăriteni. Ea s-a păstrat relativ bine, schimbări suferind mai ales corul dar şi navele, care au fost boltite.

Monumentul datează din prima jumătate a secolului XIII.

Fortificaţia din jurul edificiului de cult este o curtină simplă, de plan oval, fiind executată în două etape şi din materiale diferite.

Zidul a fost mai întâi din piatră, iar turnul clopotniţă ce flanchează poarta este din cărămidă. El a fost ridicat pe fundaţii mai vechi datate în jurul anului 1270.

Bibliografie: Horwath 1936, p. 16; Vătăşianu 1959, p. 17, 32; Avram 1977, p. 75-77; 1981, p. 67-71; Fabini 1998, p. 744.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 414.