b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 56. Cisnădioara (Kisdisznód, Michelsdorf, Mächelsbärch), localitate componentă a oraşului Cisnădie

 

Anul primei atestări scrise: 1223; regele Andrei al II-lea confirmă o donaţie făcută de clerico nostro magistro Gocelino . . . montem sancti Michaelis de IIII annis solvit XI antiquos banales.[1]

 

            1. Pe Dealul Cetăţii (Burgberg) se află o aşezare din perioada Latčne, cu resturi de ceramică lucrate cu mâna şi la roată – caracteristice perioadei geto-dacice –, cremene, greutăţi de ţesut (MNB).

Bibliografie: Müller 1883, p. 10-11; Jung 1894, p. 150; Popescu 1965, p. 487; Glodariu 1983, p. 110.

 

            2. Pe partea răsăriteană a Cetăţii s-a descoperit, în anul 1888, o monedă PROVINCIA DACIA de pe timpul lui Filip Arabul (244-248).

Bibliografie: Jung 1894, p. 150, n. 1; Müller 1899, p. 1; *** TIR, L35, p. 33; Winkler 1971, p. 154; Popa 2002, p. 60; Munteanu 2003, p. 112.

 

            3. Biserica din Cetate, odinioară purtând hramul Sf. Mihail, este o bazilică scurtă, cu trei nave, plănuită cu două turnuri în faţada de V, executate numai în parte.

Spre răsărit, biserica are un cor pătrat şi absidă semicirculară, iar în dreptul navelor laterale câte o absidiolă.

În peretele de S al corului se află o uşă preoţească zidită. Tot în cor mai sunt vizibile urme de pictură murală, iar cruci de consacrare se păstrează în mai multe locuri din biserică.

Încăperile de jos ale turnurilor au bolţi în cruce, iar accesul la etaje se face prin scări înglobate în grosimea zidului.

Navele laterale au bolţi cilindrice, iar nava centrală prezintă şarpanta deschisă; corul este boltit cu ogive şi absidele cu semicalote.

Zidăria este din piatră brută, excepţie făcând faţada apuseană, unde portalul relativ bogat profilat este încadrat de arcade oarbe.

Biserica este menţionată într-un document din anul 1223[2] şi datează, probabil, de la cumpăna veacurilor XII-XIII, în timp ce portalul de V şi cadrul său plastic par a fi fost aplicate cu câteva decenii mai târziu.

Din nişa centrală a vechiului altar (actualmente demontat) provine o plastică gotică a Fecioarei Maria datată în jurul anului 1425 (MNB).

Zidul din jurul bisericii, prevăzut cu un turn de poartă interior pe partea de S, a fost ridicat la începutul secolului XIII cu culoar de luptă zidit şi creneluri.

Pe partea de N a mai existat un turn plasat la câţiva metri în exteriorul zidului de incintă şi unit cu acesta printr-o punte mobilă.

În incintă se găsesc în mai multe locuri bolovani rotunzi, ce sunt menţionaţi încă în jurul anului 1850 ca fiind păstraţi pe galeria de luptă spre a fi prăvăliţi asupra asediatorilor.

Conform tradiţiei orale, fiecare fecior trebuia să ducă, înainte de nuntă, un astfel de bolovan în cetate.

Bibliografie: Reissenberger 1857, p. 63-68; Müller 1859, p. 179-180; Henszelmann 1879, p. 373-376; Roth 1905, p. 12-14, 97; Hekler 1937, p. 17-18; Gerevich 1938, p. 30, 69-70, 131, 143, 150, 185; Vătăşianu 1959, p. 16; Treiber 1971, p. 40; Heitel 1974, p. 49-59; Popescu 1965, p. 487; Fabritius-Dancu 1980, pl. 3; Fabini 1998, p. 485-489.

           

4. Biserica din sat este pomenită în anul 1428 ca purtând hramul Sf. Maria.

Din actualul edificiu de cult partea cea mai veche o reprezintă turnul ridicat în stil gotic timpuriu în secolul XIV. Pe acest turn s-a adosat în anul 1764 biserica în stil baroc.

Cu prilejul unor săpături în cadrul lucrărilor de restaurare desfăşurate în 1987-1988 (neasistate arheologic) sunt menţionate în partea de S, urme ale unor contraforţi.

La N de biserică se mai disting în teren urme ale unui zid de incintă.

Bibliografie: Fabini 1998, p. 487.

 

 

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 27.

[2] …montem sancti Michaelis cum ecclesia et terra…