b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 55. Cisnădie (Nagydisznód, Heltau, Heldau, Hielt, Helta), oraş

 

Anul primei atestări scrise: 1204; regele Emeric acordă privilegii lui Johannes Latinus inter Theutonicos Transiluanenses in villa Riuetel comorans.[1]

 

            1. Pe teritoriul oraşului se găseşte o aşezare de la sfârşitul eneoliticului (cultura Coţofeni; MNB).

Bibliografie: Horedt 1941a, p. 596.

 

            2. Între Cisnădie şi Sadu la poalele dealului Götzenberg s-a găsit, în anul 1836, într-o oală de lut, un tezaur de monede greceşti de bronz, în total 502 bucăţi dintre care 409 erau de insula Corcyra, Pharos (1) şi Panormus din Sicilia (1).

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 292; Ackner 1851, p. 19-21; Gooss 1876, p. 27; Tocilescu 1880, p. 856; Marţian 1920, p. 175; Moisil 1923, p. 91; Pârvan 1926, p. 614; Mitrea 1945, p. 89.

 

            3. Spre S de oraş, în cimitirul vechi, s-a descoperit în anul 1862 o lespede funerară având 1,72 m înălţime şi reprezentând un cap sculptat în relief şi cuprins între braţele superioare ale unei cruci andreene. Lespedea poate fi atribuită primilor colonişti germani din secolul XIII (analogie la Muzeul Renan din Trier, Germania).

Bibliografie: Bielz 1839, p. 168-169; 1842, p. 461-463; Horedt 1941b, p. 125-126; Nägler 1992, p. 91-93.

 

            4. La E de vârful Götzenberg se află o cetate din care au rămas resturi de ziduri din piatră legate cu mortar (amintite în bibliografia mai veche), datând din epoca medievală.

În locul Cetăţii coama dealului este întreruptă de o adâncitură, iar urmele de ziduri sau val nu se mai păstrează.

Bibliografie: Ackner 1851, p. 62; Roska 1942, p. 187, nr. 22; Horedt 1941, p. 17-20; 1944, p. 107, n. 21.

 

            5. La V de localitate, între drumul ce duce spre Cisnădioara şi pârâul Ursului (Bieresboch), sunt menţionate în secolul XIX urmele unei vechi capele a Sf. Ioan (Johanneskapelle).

Locul poartă încă numele săsesc Gehones (Johannes), însă terasările executate pentru amenajarea unei ferme pomicole în anii '60 ai secolului XX, au făcut să dispară orice urmă a construcţiei.

Se poate presupune că aceasta este zona în care a existat odinioară satul dispărut Ruetel, stăpânit în 1204 de Johannes Latinus.

Bibliografie: Scheiner 1942, p. 540-566.

 

            6. Biserica luterană, odinioară purtând hramul Sf. Walpurga, a fost construită la cumpăna secolelor XII-XIII, ca bazilică în stil romanic, cu clopotniţă în faţada de V şi cor cu absidă centrală semicirculară, flancat de colaterale încheiate cu absidiole (absidiola de N a fost înglobată mai târziu în sacristia de secol XIV).

Turnul romanic masiv are primele două etaje boltite în cruce, iar accesul între acestea se face prin scări cuprinse în grosimea zidurilor, ziduri ce măsoară la parter 3m. Etajul al cincilea a fost prevăzut drept clopotniţă, iar în ziduri sunt montate opt ferestre geminate, câte două pe fiecare latură.

Corul este de plan pătrat şi păstrează bolta romanică în cruce. În peretele de S al corului se mai vede o veche uşă preoţească romanică zidită, iar pe peretele de N şi în canaturile ancadramentelor ferestrelor, se păstrează picturi murale din perioada romanică: reprezentări ale Sf. Walpurga şi a Sf. Petru. Corul este despărţit de nava centrală printr-un arc triumfal romanic cu deschidere semicirculară.

Navele laterale comunică cu nava centrală prin cinci deschideri în arc semicircular sprijinite pe piloni masivi de plan rectangular fără capitel.

Portalul apusean are o singură retragere în care sunt montate câte o pereche de colonete cilindrice cu baze atice şi capiteluri cubice ornamentate cu palmete.

La SV de biserică, înglobată într-un turn de apărare al fortificaţiei de secol XV, se găseşte o capelă de plan circular, sub care s-a descoperit în anul 1911, cu prilejul unor lucrări de refacere, un osuariu. Poate fi vorba în acest caz de o capelă rotondă iniţială din a doua jumătate a secolului XII, transformată ulterior în capelă de cimitir, cum mai sunt cunoscute exemple la Orăştie şi Sibiu.

Bolta navei centrale, portalurile laterale, suprastructurile de fortificaţie, sunt opera prefacerilor din epoca gotică târzie.

În secolul XV se adosează peretelui navei, lângă portalul de S, o capelă gotică cu cor poligonal, căreia i se adaugă un turnuleţ în anul 1792.

În a doua jumătate a secolului XV se întreprind lucrări de fortificare a bisericii. Acum se ridică deasupra portalurilor de N şi S două construcţii cu scop defensiv, iar deasupra corului se mai construiesc două etaje de apărare. Ferestrele geminate romanice ale turnului sunt umplute cu zidărie şi lăsate doar deschideri înguste de tragere. Aceste ferestre vor fi redeschise şi restaurate de sculptorul sibian Fritz Handel cu prilejul masivelor restaurări din anii 1984-1988.

În 1591 se înlocuieşte vechiul acoperiş piramidal al turnului cu unul ţuguiat asemănător celui actual.

În 1660 acest acoperiş este distrus de un trăsnet, reconstruit între 1668-1676 şi lovit din nou de trăsnet, după doi ani, în 1678. După refacere turnul este din nou lovit de trăsnet în anul 1795, prilej cu care se prăbuşeşte o parte a turnului, distrugând noua orgă. Cu prilejul noii refaceri, când turnul dobândeşte aspectul actual, cu patru turnuleţe pe colţ, este montat şi unul dintre primele paratrăsnete din Transilvania, în funcţiune şi astăzi.

Altarul vechi al bisericii din Cisnădie, pictat în 1525 de către pictorul Vincentius, a fost demontat şi donat în anul 1881 MNB. Astăzi se mai păstrează în muzeu doar predella, panourile reprezentând scene din viaţa Sf. Severus (patronul ţesătorilor) s-au pierdut.

În prezent, în biserica din Cisnădie se află montat vechiul şi valorosul altar de la Bruiu.

În pridvorul de S se păstrează piatra de mormânt descoperită în vechiul cimitir şi descrisă la poziţia 3.

Sunt menţionate clopote vechi, ce s-au topit cu prilejul incendierii turnului prin trăsnetul din anul 1660. Actualmente cel mai vechi clopot datează din anul 1663.

În 1425 este deja menţionat un ceas în turn, dar orologiul actual provine din anul 1868, când înlocuieşte un alt ceas, făurit în 1744 de meşterul Simon Schmidt din Braşov.

Fortificaţia ce înconjoară biserica a fost ridicată între 1430 şi 1530, probabil pe traiectul unei întărituri mai vechi. Ea constă din două curtine concentrice şi a fost întărită cu turnuri, bastioane şi şanţ cu apă.

Curtina interioară are galeria de luptă susţinută pe arce din cărămidă.

Turnul de poartă al curtinei interioare, plasat pe partea de N, era unit cu un al doilea turn de poartă, al curtinei exterioare, printr-un coridor de apărare, ambele elemente fiind cuprinse astăzi într-o clădire modernă.

Casa parohială a fost de asemenea construită în partea de S, pe fundaţiile unor construcţii defensive din secolul XV.

Bibliografie: Müller 1859, p. 187-188; Henszelmann 1879, p. 342-343; Roth 1905, p . 17-18; 1934, p. 16, 69-70; Vătăşianu 1959, p. 29-30; Ionescu 1963, p. 76, 329-330; Treiber 1971, p. 38; Niedermaier 1975, nr. 381; Fabritius-Dancu 1980, pl. 4; Gheorghiu 1985, p. 49; Fabini 1998, p. 282- 289.

 

            7. Crucea procesională găsită în cetatea din Cisnădioara, acum în MNB, este un suport de lemn, îmbrăcat pe ambele feţe cu plachete de cupru, reprezentând, în relief, pe Iisus răstignit şi Mielul.

Crucea mai era împodobită cu mărgele de sticlă colorată şi lănţişoare cu pandantive din metal.

După stil, aparţine jumătăţii a doua a secolului al XIII-lea şi este considerată, în tradiţia locală, drept crucea purtată în fruntea convoiului de primii colonişti la venirea lor în Cisnădie.

Bibliografie: MNB.

 

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 7.