|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
53.
Chirpăr (Kürpöd,
Kirchberg, Kyrchberch), comună Anul primei atestări scrise: 1337; Johannes
de Kyrchberch de IIII annis solvit III lottones antiquorum banalium.[1] 1.
În Pârâul Chirpăr s-a
găsit în anul 1882 un prâsnel de lut (MNB). Bibliografie: Teutsch 1883, p.
107. 2.
În Pârâul Veseudului (Zieder Bach) s-a
descoperit un fragment de topor de piatră neperforat. Bibliografie: MNB. 3.
O cană cu toartă, provenind dintr-un mormânt dacic, a fost
descoperită în Bienengärden. Bibliografie: Popa 2001, p. 421. 4.
Din locuri nedeterminate, situate în hotarul satului, provin: a) Trei topoare de piatră din epoca
neolitică, dintre care unul cu perforaţia începută. Bibliografie: MNB. b) Un topor de cupru cu braţele în cruce, de
la sfârşitul eneoliticului (MNB) de tip Chirpăr. Bibliografie: Popescu 1944, p.
29-30; Vulpe 1975, fig. 31/237; Kalmar 1999, p. 150; Popa
2001, p. 419. c) Un topor-baros de piatră din epoca
bronzului. Bibliografie: MNB. d) Un celt de bronz din epoca târzie a bronzului. Bibliografie: MNB. e) O brăţară celtică de bronz,
cu nodozităţi, din Latčne. Bibliografie: Popa 2001, p. 420. f) Partea superioară a unei râşniţe
(meta) provine de pe hotarul acestui sat. Bibliografie: Branga 1970, p.
43. 5. Biserica luterană din sat
a fost, la început, o bazilică romanică din secolul XIII, cu hramul
Sf. Maria, compusă dintr-o clopotniţă în V, trei nave,
cor pătrat şi absidă semicirculară. Elementele cele mai
caracteristice sunt turnul de V, cu biforuri la nivelurile 3-6 şi cu
numeroase retrageri, precum şi tribuna romanică construită
într-o a doua etapă înspre E de turn, în nava centrală. În epoca gotică
târzie, în jurul anului 1500 se întreprind lucrări de fortificare a
bisericii. Cu acest prilej s-a înlăturat partea de V a navelor laterale,
s-a zidit portalul de V, şi deschiderea tribunei. De asemenea ferestrele
turnului sunt transformate în ambrazuri, iar la ultimul etaj se
construieşte o galerie de luptă scoasă în exterior pe bârne în
consolă, turnul clopotniţă dobândind aspectul unui donjon. Restaurării din
secolul XIX îi aparţine actualul tavan, tribuna pentru orgă şi
absidă. Zidăria nouă este din cărămidă, cea veche
din piatră brută. Fortificaţiile
din jurul bisericii au fost construite începând cu a doua jumătate a
secolului XV şi s-au definitivat în primul sfert al secolului XVI. Au existat două
incinte alăturate, construite succesiv, zidurile fiind întărite de
şase turnuri. În 1523 sunt construite
cele două turnuri de colţ din partea de S a ansamblului. Se
presupune că în aceeaşi perioadă se construieşte un turn
de poartă în colţul de NE, între incinta ce înconjoară
biserica şi incinta avansată (Zwinger). Această a doua
incintă avea pe latura de N un al doilea turn de poartă cu
hersă. Bibliografie: Horwath 1931, p.
58-61; Vătăşianu 1959, p. 594. Fabritius-Dancu 1971,
nr. 197/1, p. 6; Gheorghiu 1985, p. 179; Fabini 1998, p.
356-357. |
