|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
42. Buzd (Szászbuzd, Busd, Bozd, Buss), comuna Brateiu Anul primei atestări scrise: 1356; Buzd.[1] 1. Dintr-un loc neprecizat de pe teritoriul
satului provine un celt de bronz transilvănean, datând de la
sfârşitul epocii bronzului (MNIT). Bibliografie: Roska 1937, p.
143; 1938, p. 168; 1942, p. 257, nr. 53. 2. În localitate în curtea
casei de la nr. 39 a fost descoperit un tezaur de 8091 monede de argint
datate în secolele XVI-XVII. Bibliografie: Chirilă-Nägler
1969, p.317-340. 3.
Construcţia bisericii gotice de tip sală a început spre
sfârşitul secolul XIV, executându-se corul şi sacristia. Nava pare să
facă parte dintr-o altă etapă de construcţie, probabil
din prima jumătate a secolului XV. Portalul de V este scos în
rezalit, iar colonetele angajate ale acestuia sunt încheiate cu capiteluri ce
formează o friză ornată cu motivul frunzei de stejar. În jurul anului 1500,
corul este supraînălţat cu trei etaje defensive, dintre care
ultimul este scos în exterior pe arce de cărămidă ce ascund
guri de smoală şi se sprijină pe contraforţi masivi. Pe partea de N a corului
s-a construit un turnuleţ de scară prin care se asigură
accesul către etajele de luptă. În secolul XIX sunt
menţionate două clopote vechi, unul databil în secolul XV[2],
celălalt, mai mic, purtând o altă inscripţie[3]. Fortificaţia din
jurul bisericii a fost ridicată foarte aproape de edificiul de cult,
urmând un traiect poligonal şi fiind întărită cu un turn de
poartă pe latura de NE şi un al doilea turn în colţul de NV. Turnul de NV s-a
prăbuşit în anul 1890 după un cutremur, iar turnul de
poartă, grav avariat, a fost demolat în mare parte. Pe ceea ce a mai
rămas din turnul de poartă, se mai pot distinge, astăzi,
pornirile bolţii parterului şi urmele unui canal de hersă. Bibliografie: Horwath 1931, p.
65-66; Vătăşianu 1959, p. 241, 584; Treiber 1971,
p. 104; Niedermaier 1975, nr. 385; Fabritius-Dancu 1980, pl.
62; Gheorghiu 1985, p. 154; Fabini 1998, p. 122-124. |
