|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
36.
Brateiu (Baráthely,
Paratély, Pretai, Bretai, Mons Mariae, Morum, Porthia), comună Anul primei atestări scrise: 1283; Siffridus de Monte Mariae.[1] 1. În decursul
campaniilor arheologice ce vizau dezvelirea cimitirului 3 au apărut
materiale ceramice ce ţin de culturile: Starčevo-Criş,
liniară cu note muzicale, Precucuteni, Tisa, Petreşti şi
Coţofeni. Bibliografie:
Nestor-Zaharia 1973, p. 199; Roman 1976, p. 80; Blăjan-Tatai
Baltă 1978, p. 9; Kalmar 1999, p. 146; Ciugudean 2000, p. 65; ***
1994, p. 204. 2. În cimitirele 1, 2
şi 3 s-au descoperit câteva morminte răzleţe ale culturii Noua
din epoca bronzului, două morminte scitice şi trei morminte celtice
de incineraţie. Bibliografie: *** 1994, p. 204. 3. În nisipăria din
locul numit La Zăvoi,
situată la 1 km de Bratei, spre Sighişoara, s-au descoperit
fragmente ceramice Coţofeni şi din epoca bronzului, precum şi
un cimitir hallstattian târziu cu morminte de inhumaţie, de vreme
scitică şi morminte de incineraţie daco-romane de secolele
IV-V. Obiectivul arheologic a
fost descoperit în anul 1958. Săpăturile
sistematice au debutat în anul 1959 şi au continuat prin mai multe
campanii. Aici există şi o aşezare de secolele IV-VI (cu
prelungire până în secolul VII), cu trei faze de locuire. Din cimitirul nr. 1 provin trei monede romane imperiale târzii (Constantius II Caesar – din mormântul nr. 259, Constantius II – din mormântul nr. 227 şi Valens – din mormântul nr. 228). O altă monedă de bronz încadrată la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V d.Chr. nu a putut fi identificată. Bibliografie: Nestor-Zaharia 1961,
p. 176; Zaharia 1977, p. 9-10; 1983, p. 451; Mitrea 1970a,
p. 476; 1985, p. 173; Preda 1975, p. 460; *** 1994, p.
202-203; Protase 2000, p. 122-126. 4.
Săpăturile anului 1982 din aşezarea nr. 2 şi cimitirul
nr. 3 au dus la descoperirea unui semibordei din secolul V d.Chr. şi
gropi-morminte cu cenuşă sau pământ, fără – sau cu
puţine – oase umane. De asemenea s-a descoperit
un bordei din secolul XII şi gropi din aceeaşi perioadă. În situl 2 s-a descoperit şi o monedă de la Ştefan II. Bibliografie: Zaharia-Bîrzu 1986,
p. 193; 1993, p. 435-437; Mitrea 1987, p. 176; Poenaru
Bordea-Mitrea 1990, p. 308; *** 1994, p. 203-204. 5.
La nisipăria nr. 2, în locul numit Nisipuri-Prisacă,
s-a identificat un cimitir de inhumaţie hallstattian (două morminte
scitice) şi o aşezare de bordeie din secolele IV-V, V-VIII şi
XII-XIII. Bibliografie: Nestor-Zaharia 1961,
p. 176; Popescu 1965, 483; *** 1994, p. 202-204; Protase
2000, p. 123. 6. Pe partea dreaptă a şoselei ce
duce spre Sighişoara, la 3 km. de comuna Bratei (locul numit Rădaia la Popescu), s-a
descoperit o necropolă din secolele VII-VIII (Cimitirul nr. 2),
birituală, predominând incineraţia, mormintele de inhumaţie
fiind în proporţie de 16%. Sau descoperit 210 morminte de
incineraţie (66 în groapă, 45 în urnă, 53 în groapă
şi în urnă, 18 în groapă cu ofrandă de fragmente ceramice
şi 16 în urnă şi în groapă cu ofrandă de fragmente
ceramice). Mai există 11 morminte deranjate, greu de determinat. Mormintele de
inhumaţie (34) nu sunt adânci, în general, majoritatea scheletelor fiind
întinse pe spate, cu capul la răsărit şi, numai câteva, cu
capul la apus. Acestui cimitir, numerotat
nr. 2, îi corespunde aşezarea nr. 2 de la Bratei. Atât ceramica cât
şi restul inventarului se încadrează în tipul Mediaş, datându-se în secolele VII-VIII şi
după monedele de epocă descoperite aici. S-au executat mai multe
campanii de cercetare sistematică a necropolei, care este distrusă
– în parte (cca 100 morminte) – de exploatarea nisipului din carieră. Aici
sunt amintite şi patru morminte celtice. În
mormântul nr. 190 s-a descoperit o monedă de la Justinian. În mormântul 219 din
necropola nr. 3 s-a descoperit un as imperial foarte şters. Bibliografie: Nestor-Zaharia 1973,
p. 194-197; Zaharia 1977; Popescu 1965, p. 483; Mitrea 1969,
p. 170; 1969a, p. 550; Preda 1972, p. 396; *** 1994, p.
203-204. 7.
La aceeaşi carieră de nisip s-a descoperit mormântul unui
luptător avar cu cal, o parte din oase şi piesele de
harnaşament. Au fost recuperate scăriţele, zăbala cu
psalii, un cuţit şi o aplice. Mormântul se datează
în aceeaşi perioadă ca şi necropola nr. 2. Existenţa lui
izolată într-un cimitir aparţinând altei populaţii trebuie
înţeleasă ca un efect al dominaţiei avarilor târzii care
supravegheau militar şi economic regiunea. Bibliografie: Nestor-Zaharia 1973,
p. 197; Zaharia 1977, p. 62; *** 1994, p. 204. 8.
În anul 1969, în excavaţiile datorate carierei de nisip Rogoaze,
s-a descoperit un mare vas dacic lucrat la roată dintr-o pastă
roşie (secolele I î.Chr.-I d.Chr.). Bibliografie: Blăjan-Togan 1978, p. 47. 9.
Podoabe de metal de secolele II î.Chr. şi I d.Chr. Bibliografie: Rustoiu 1996, p. 202. 10. În zona
aşezării 2 şi a necropolei 2 s-a descoperit un grup de 4
morminte gepidice încadrate în secolul V. Inventarul mormintelor era
alcătuit din vase de lut, fibule din bronz, cercei de argint, ace de aur
cu capete octogonale şi brăţări. Bibliografie: *** 1994, p. 204; Baltag 2000,
p. 155;. 11. În punctul numit La
Zăvoi (Rote Au), s-au descoperit câteva unelte medievale din
fier: brăzdare de plug, târnăcop, bardă de dulgher, lanţ
şi verigă, depuse într-o groapă, ce conţinea în
umplutură ceramică specifică secolului XII. Uneltele sunt
datate în a doua jumătate a secolului XIII. Bibliografie: Nägler 1979, p. 24-29. 12. Edificiul de cult
purtând odinioară hramul Sf. Maria Magdalena a fost ridicat în
secolul XIV, ca bazilică gotică timpurie, ce mai cuprinde unele
elemente de artă romanică târzie, ca ancadramentul de
fereastră cu arc semicircular de pe partea de E a bisericii. Aspectul actual este
însă marcat de stilul gotic al secolului XV, când edificiul a fost
probabil definitivat. În jurul anului 1500 se
produce reboltirea şi fortificarea corului, prin ridicarea unui etaj de
apărare scos pe arce ce ascund guri de smoală şi se
sprijină pe contraforţi. În aceeaşi perioadă se
demolează peretele ce despărţea nava centrală de
colaterala de S. Zidul de S, supraînălţat, se întăreşte
cu cinci pilaştrii legaţi între ei prin arce. Turnul clopotniţă
este înălţat cu un etaj şi o galerie de luptă din lemn,
scoasă în consolă pe bârne. Execuţia edificiului
este foarte îngrijită şi se întâlnesc relativ multe lucrări de
plastică monumentală gotică atât la pilaştrii dintre
nave, cât mai ales la portalul de V. În cor se
păstrează picturi murale, din care se recunoaşte cu uşurinţă
scena închinării magilor, iar pe o bandă ornamentală
pictată se distinge anul 1481. Urme de pictură şi cruci de
consacrare se mai găsesc în cor şi navă. În turn se
menţionează două clopote medievale, unul datat în secolul XV
şi ornamentat cu un relief reprezentând un crucifix flancat de două
figuri feminine şi purtând o inscripţie[2],
iar celălalt probabil din aceeaşi perioadă este ornamentat cu
reliefuri reprezentând o pasăre, un grifon, un pelican şi o
pasăre cu cap de leu. Fortificaţia din
jurul bisericii se compune dintr-o curtină, ce urmează un traiect
poligonal neregulat, prevăzută cu contraforţi şi galerie
de luptă din lemn susţinută pe bârne în consolă. Zidul este întărit cu
două turnuri de plan rectangular. Turnul de poartă, cu cinci etaje,
este foarte masiv iar intrarea este întărită cu o hersă. Reparaţii importante
ale întregului ansamblu se întreprind în a doua jumătate a secolului
XVIII, probabil în legătură cu vizita pe care împăratul Iosif
II o face în biserica fortificată din Brateiu în 1773. Bibliografie: Horwath 1931, p. 61-64; Niedermaier 1975, nr. 406; Vătăşianu 1959, p. 583-584; Gheorghiu 1985, p. 187; Fabini 1998, p. 566-568. |
