b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

 

36. Brateiu (Baráthely, Paratély, Pretai, Bretai, Mons Mariae, Morum, Porthia), comună

 

Anul primei atestări scrise: 1283; Siffridus de Monte Mariae.[1]

 

            1. În decursul campaniilor arheologice ce vizau dezvelirea cimitirului 3 au apărut materiale ceramice ce ţin de culturile: Starčevo-Criş, liniară cu note muzicale, Precucuteni, Tisa, Petreşti şi Coţofeni.

Bibliografie: Nestor-Zaharia 1973, p. 199; Roman 1976, p. 80; Blăjan-Tatai Baltă 1978, p. 9; Kalmar 1999, p. 146; Ciugudean 2000, p. 65; *** 1994, p. 204.

 

2. În cimitirele 1, 2 şi 3 s-au descoperit câteva morminte răzleţe ale culturii Noua din epoca bronzului, două morminte scitice şi trei morminte celtice de incineraţie.

Bibliografie: *** 1994, p. 204.

 

3. În nisipăria din locul numit La Zăvoi, situată la 1 km de Bratei, spre Sighişoara, s-au descoperit fragmente ceramice Coţofeni şi din epoca bronzului, precum şi un cimitir hallstattian târziu cu morminte de inhumaţie, de vreme scitică şi morminte de incineraţie daco-romane de secolele IV-V.

Obiectivul arheologic a fost descoperit în anul 1958.

Săpăturile sistematice au debutat în anul 1959 şi au continuat prin mai multe campanii. Aici există şi o aşezare de secolele IV-VI (cu prelungire până în secolul VII), cu trei faze de locuire.

            Din cimitirul nr. 1 provin trei monede romane imperiale târzii (Constantius II Caesar – din mormântul nr. 259, Constantius II – din mormântul nr. 227 şi Valens – din mormântul nr. 228). O altă monedă de bronz încadrată la sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V d.Chr. nu a putut fi identificată.

Bibliografie: Nestor-Zaharia 1961, p. 176; Zaharia 1977, p. 9-10; 1983, p. 451; Mitrea 1970a, p. 476; 1985, p. 173; Preda 1975, p. 460; *** 1994, p. 202-203; Protase 2000, p. 122-126.

 

            4. Săpăturile anului 1982 din aşezarea nr. 2 şi cimitirul nr. 3 au dus la descoperirea unui semibordei din secolul V d.Chr. şi gropi-morminte cu cenuşă sau pământ, fără – sau cu puţine – oase umane.

De asemenea s-a descoperit un bordei din secolul XII şi gropi din aceeaşi perioadă.

            În situl 2 s-a descoperit şi o monedă de la Ştefan II.

Bibliografie: Zaharia-Bîrzu 1986, p. 193; 1993, p. 435-437; Mitrea 1987, p. 176; Poenaru Bordea-Mitrea 1990, p. 308; *** 1994, p. 203-204.

 

            5. La nisipăria nr. 2, în locul numit Nisipuri-Prisacă, s-a identificat un cimitir de inhumaţie hallstattian (două morminte scitice) şi o aşezare de bordeie din secolele IV-V, V-VIII şi XII-XIII.

Bibliografie: Nestor-Zaharia 1961, p. 176; Popescu 1965, 483; *** 1994, p. 202-204; Protase 2000, p. 123.

 

            6. Pe partea dreaptă a şoselei ce duce spre Sighişoara, la 3 km. de comuna Bratei (locul numit Rădaia la Popescu), s-a descoperit o necropolă din secolele VII-VIII (Cimitirul nr. 2), birituală, predominând incineraţia, mormintele de inhumaţie fiind în proporţie de 16%. Sau descoperit 210 morminte de incineraţie (66 în groapă, 45 în urnă, 53 în groapă şi în urnă, 18 în groapă cu ofrandă de fragmente ceramice şi 16 în urnă şi în groapă cu ofrandă de fragmente ceramice). Mai există 11 morminte deranjate, greu de determinat.

Mormintele de inhumaţie (34) nu sunt adânci, în general, majoritatea scheletelor fiind întinse pe spate, cu capul la răsărit şi, numai câteva, cu capul la apus.

Acestui cimitir, numerotat nr. 2, îi corespunde aşezarea nr. 2 de la Bratei. Atât ceramica cât şi restul inventarului se încadrează în tipul Mediaş, datându-se în secolele VII-VIII şi după monedele de epocă descoperite aici. S-au executat mai multe campanii de cercetare sistematică a necropolei, care este distrusă – în parte (cca 100 morminte) – de exploatarea nisipului din carieră.

            Aici sunt amintite şi patru morminte celtice.

            În mormântul nr. 190 s-a descoperit o monedă de la Justinian.

În mormântul 219 din necropola nr. 3 s-a descoperit un as imperial foarte şters.

Bibliografie: Nestor-Zaharia 1973, p. 194-197; Zaharia 1977; Popescu 1965, p. 483; Mitrea 1969, p. 170; 1969a, p. 550; Preda 1972, p. 396; *** 1994, p. 203-204.

 

            7. La aceeaşi carieră de nisip s-a descoperit mormântul unui luptător avar cu cal, o parte din oase şi piesele de harnaşament. Au fost recuperate scăriţele, zăbala cu psalii, un cuţit şi o aplice.

Mormântul se datează în aceeaşi perioadă ca şi necropola nr. 2. Existenţa lui izolată într-un cimitir aparţinând altei populaţii trebuie înţeleasă ca un efect al dominaţiei avarilor târzii care supravegheau militar şi economic regiunea.

Bibliografie: Nestor-Zaharia 1973, p. 197; Zaharia 1977, p. 62; *** 1994, p. 204.

 

            8. În anul 1969, în excavaţiile datorate carierei de nisip Rogoaze, s-a descoperit un mare vas dacic lucrat la roată dintr-o pastă roşie (secolele I î.Chr.-I d.Chr.).

Bibliografie: Blăjan-Togan 1978, p. 47.

 

            9. Podoabe de metal de secolele II î.Chr. şi I d.Chr.

Bibliografie: Rustoiu 1996, p. 202.

 

10. În zona aşezării 2 şi a necropolei 2 s-a descoperit un grup de 4 morminte gepidice încadrate în secolul V.

Inventarul mormintelor era alcătuit din vase de lut, fibule din bronz, cercei de argint, ace de aur cu capete octogonale şi brăţări.

Bibliografie: *** 1994, p. 204; Baltag 2000, p. 155;.

 

11. În punctul numit La Zăvoi (Rote Au), s-au descoperit câteva unelte medievale din fier: brăzdare de plug, târnăcop, bardă de dulgher, lanţ şi verigă, depuse într-o groapă, ce conţinea în umplutură ceramică specifică secolului XII. Uneltele sunt datate în a doua jumătate a secolului XIII.

Bibliografie: Nägler 1979, p. 24-29.

 

12. Edificiul de cult purtând odinioară hramul Sf. Maria Magdalena a fost ridicat în secolul XIV, ca bazilică gotică timpurie, ce mai cuprinde unele elemente de artă romanică târzie, ca ancadramentul de fereastră cu arc semicircular de pe partea de E a bisericii.

Aspectul actual este însă marcat de stilul gotic al secolului XV, când edificiul a fost probabil definitivat.

În jurul anului 1500 se produce reboltirea şi fortificarea corului, prin ridicarea unui etaj de apărare scos pe arce ce ascund guri de smoală şi se sprijină pe contraforţi. În aceeaşi perioadă se demolează peretele ce despărţea nava centrală de colaterala de S. Zidul de S, supraînălţat, se întăreşte cu cinci pilaştrii legaţi între ei prin arce. Turnul clopotniţă este înălţat cu un etaj şi o galerie de luptă din lemn, scoasă în consolă pe bârne.

Execuţia edificiului este foarte îngrijită şi se întâlnesc relativ multe lucrări de plastică monumentală gotică atât la pilaştrii dintre nave, cât mai ales la portalul de V.

În cor se păstrează picturi murale, din care se recunoaşte cu uşurinţă scena închinării magilor, iar pe o bandă ornamentală pictată se distinge anul 1481. Urme de pictură şi cruci de consacrare se mai găsesc în cor şi navă.

În turn se menţionează două clopote medievale, unul datat în secolul XV şi ornamentat cu un relief reprezentând un crucifix flancat de două figuri feminine şi purtând o inscripţie[2], iar celălalt probabil din aceeaşi perioadă este ornamentat cu reliefuri reprezentând o pasăre, un grifon, un pelican şi o pasăre cu cap de leu.

Fortificaţia din jurul bisericii se compune dintr-o curtină, ce urmează un traiect poligonal neregulat, prevăzută cu contraforţi şi galerie de luptă din lemn susţinută pe bârne în consolă.

Zidul este întărit cu două turnuri de plan rectangular. Turnul de poartă, cu cinci etaje, este foarte masiv iar intrarea este întărită cu o hersă.

Reparaţii importante ale întregului ansamblu se întreprind în a doua jumătate a secolului XVIII, probabil în legătură cu vizita pe care împăratul Iosif II o face în biserica fortificată din Brateiu în 1773.

Bibliografie: Horwath 1931, p. 61-64; Niedermaier 1975, nr. 406; Vătăşianu 1959, p. 583-584; Gheorghiu 1985, p. 187; Fabini 1998, p. 566-568.

 



[1] Scheiner 1926, p. 110; Zimmermann şi colab., UB, I, p. 145.

[2] „o rex glorie veni cum pace”