|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
35.
Bradu (Fenyőfalva, Gierelsau, Giresa, Insula Gerhardi), denumirea veche
românească Brad, oraş Avrig Anul primei atestări scrise: 1311; Feneufolua.[1] 1. La locul numit Atzenau, spre pădurea Dolman,
între Bradu şi Săcădate, în direcţia celor trei movile,
la E de Caşolţ, s-au descoperit fragmente ceramice de culoare
roşie, probabil neolitice. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 273; Ackner 1851, p. 35; Gooss 1876, p. 23; Roska 1942,
p. 93, nr. 92. 2.
De pe teritoriul satului sunt semnalate mai multe topoare de piatră (dintre
care unul, eneolitic – cultura Coţofeni –, găsit undeva pe malul Oltului), fără alte
precizări (MNB). Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 292; Ackner 1851, p. 35; Gooss 1876, p. 23; Koch 1876,
p. 130; Tocilescu 1880, p. 780; Marţian 1920, p. 96; Roska
1941, p. 58, 96; 1942, p. 93, nr. 92; Berciu 1942, p. 29. 3. În curtea locuitorului Vasile Dumitru,
situată pe o veche terasă a Oltului, la ieşirea din Bradu spre
Avrig s-au descoperit, cu prilejul unor lucrări de construcţie, la
1,80 m adâncime, fragmente ceramice şi o fusaiolă, databile în
epoca hallstattiană. Bibliografie: Informaţie C. Roman. 4.
Pe malul drept al Oltului, spre Săcădate, se află urmele unei
mici aşezări de epocă romană. Aici se găsesc
fragmente de vase romane şi arme. Se mai pot observa, la
suprafaţă, urmele unui drum roman. La o jumătate de oră
de mers de acest loc se află necropola daco-romană de la
Caşolţ. Bibliografie: Ackner 1856, p.
28; Bielz 1899, p. 31; Popa 2000, p. 164; 2002, p. 43. 5.
Biserica actuală a fost construită în anul 1633, înlocuind o
biserică mai veche, din care se pare că a fost păstrat doar
turnul clopotniţă pe care se adosează noua construcţie. Nu se cunoaşte
datarea vechii biserici, dar există documente din anii 1497 şi 1506
despre cheltuieli legate de renovarea acestui edificiu de cult. Este posibil ca actualul
zid de împrejmuire să urmeze traiectul unei vechi curtine ovale. Bibliografie: Horwath 1936,
harta; Fabini 1998, p. 207-208. |
