|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
33.
Boiţa (Bojca, Ochsendorf, Oxonium, Boitza), oraş Tălmaciu Anul primei atestări scrise: 1453; Boycza.[1] 1. De pe dealul Făurel se cunoaşte un ciocan perforat de piatră
şlefuită din epoca neolitică. Un topor de silex lustruit
şi şlefuit ce se poate atribui epocii neolitice a fost descoperit
la Colnice. Bibliografie: Albescu 1966, p.
16-17. 2.
La E de sat, pe malul drept la Oltului, la locul numit In Rude (Ruda), dincolo de Vechea Ţiglărie, situat la cca
700 m E de localitate, pe a doua terasă a râului, se găsesc urmele
unui castru roman, bănuit a fi anticul Caput Stenarum. Se văd urmele valului pe direcţia N-S,
iar pe o suprafaţă de 1 ha se găsesc ţigle,
cărămizi şi fragmente de vase romane. Aşezarea a avut un
caracter militar, construcţiile grupându-se în jurul unei
fortificaţii (castellum)
construită din piatră, în opus
incertum, având laturile de 47 / 41 m, cu latura mai lungă pe
direcţia SV. Fortificaţia are
colţurile rotunde. Laturile de S şi de V prezintă ziduri
duble, care nu păstrează între ele aceeaşi distanţă.
În colţul de NV cele două ziduri se apropie unul de altul şi
se unesc într-un zid mai gros. La 1,50 m adâncime s-au surprins urmele
construcţiilor de lemn care preced construcţia de piatră. În
direcţia SE, la o distanţă de cca 80 m de la fortificaţii
se găsesc ruinele unor modeste therme,
prevăzute cu hypocaust şi
încăperile anexe, în direcţia estică, de-a lungul unei terase
sprijinite pe margine de un zid în opus
incertum, având grosimea de 0,70-0,80 m. În
apropierea fortificaţiei, pe latura de NV, se aflau unele
construcţii anexe, de lemn, pe fundaţii simple de piatră,
acoperite – cel puţin în parte – cu ţigle, a căror
destinaţie este de natură militar-gospodărească. Şi
în acest complex arheologic au fost descoperite fragmente de
cărămizi şi tegulae
mammatae, indicând existenţa unui hypocaust. În
timpul săpăturilor s-au descoperit cărămizi cu stampila
LEG XIII G şi un fragment de tegulă cu stampila COH I. . .,
legată de existenţa, poate într-o fază anterioară, a unor
construcţii şi probabil a unor fortificaţii (castru ?) de pământ
care nu au putut fi pe deplin precizate până acum. Au fost
descoperiţi, de asemenea, denari sau monede de bronz de la Antoninus
Pius, Marcus Aurelius, Faustina II, Manlia Scantilla, Septimius Severus,
Iulia Domna (monede izolate),
precum şi un tezaur (MNB)
ce se afla în marginea unui perete al construcţiilor situate în NV-ul
fortificaţiei, conţinând 214 piese (denari şi antoninieni),
începând cu exemplare de la Commodus şi mergând până la Gordianus
III. Potrivit
rezultatelor de până acum, construcţiile amintite sunt de pe vremea
lui Marcus Aurelius. Unele dintre monumentele din interiorul
fortificaţiei par a fi dintr-o etapă anterioară (poate Traian
?). În aşezarea de aici au staţionat o cohortă aparţinând
armatei Moesiei Inferior, cât şi o unitate a legiunii a XIII-a Gemina,
ultima începând cu domnia lui Marcus Aurelius. Bibliografie: Tocilescu 1880,
nr. 5139; Marţian 1920, p. 81; Conea 1934, p. 93, n 1, 95;
Tudor 1968, p. 202; Szilágyi 1946, p. 21; Macrea 1969,
p. 37, 48, 302, 303; Lupu 1960, p. 412-422; 1973, p. 57-58; 2002;
*** TIR, L 35, p. 30; Popescu 1958, p. 484; 1959, 592; ***
1994, p. 249-250. 3.
Urmele drumului roman, numit de localnici Drumul
lui Traian, care venea pe Olt mergând, după toate
posibilităţile, până la Apulum se văd la 4 km S de sat
cât şi la N de castru, în arături. Acesta merge, mai apoi, spre
Tălmaciu, pe dealul pe care se află cetatea Landeskrone (vezi Tălmaciu). Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 274; Ackner 1856, p. 26; Tocilescu 1880, nr. 5139. 4.
De pe teritoriul satului provin: a) Un vas cu două toarte dintr-o epocă
neprecizată. Bibliografie: MNB. b) Două pietre de râşniţă din
perioada străveche. Bibliografie: Andrieşescu 1912,
p. 67. |
