b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

        Paleolitic

        Neolitic şi eneolitic

        Bronz

        Hallstatt

        Lat�ne

        Roman

        Medieval Timpuriu

        Medieval

        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE � pentru sprijinirea �nvăţăm�ntului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea �Lucian Blaga� Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional �n Context European.

 

 

 

 

33. Boiţa (Bojca, Ochsendorf, Oxonium, Boitza), oraş Tălmaciu

 

Anul primei atestări scrise: 1453; Boycza.[1]

 

����������� 1. De pe dealul Făurel se cunoaşte un ciocan perforat de piatră şlefuită din epoca neolitică.

Un topor de silex lustruit şi şlefuit ce se poate atribui epocii neolitice a fost descoperit la Colnice.

Bibliografie: Albescu 1966, p. 16-17.

 

����������� 2. La E de sat, pe malul drept la Oltului, la locul numit In Rude (Ruda), dincolo de Vechea Ţiglărie, situat la cca 700 m E de localitate, pe a doua terasă a r�ului, se găsesc urmele unui castru roman, bănuit a fi anticul Caput Stenarum. Se văd urmele valului pe direcţia N-S, iar pe o suprafaţă de 1 ha se găsesc ţigle, cărămizi şi fragmente de vase romane.

Aşezarea a avut un caracter militar, construcţiile grup�ndu-se �n jurul unei fortificaţii (castellum) construită din piatră, �n opus incertum, av�nd laturile de 47 / 41 m, cu latura mai lungă pe direcţia SV.

Fortificaţia are colţurile rotunde. Laturile de S şi de V prezintă ziduri duble, care nu păstrează �ntre ele aceeaşi distanţă. �n colţul de NV cele două ziduri se apropie unul de altul şi se unesc �ntr-un zid mai gros. La 1,50 m ad�ncime s-au surprins urmele construcţiilor de lemn care preced construcţia de piatră.

����������� �n direcţia SE, la o distanţă de cca 80 m de la fortificaţii se găsesc ruinele unor modeste therme, prevăzute cu hypocaust şi �ncăperile anexe, �n direcţia estică, de-a lungul unei terase sprijinite pe margine de un zid �n opus incertum, av�nd grosimea de 0,70-0,80 m.

����������� �n apropierea fortificaţiei, pe latura de NV, se aflau unele construcţii anexe, de lemn, pe fundaţii simple de piatră, acoperite � cel puţin �n parte � cu ţigle, a căror destinaţie este de natură militar-gospodărească. Şi �n acest complex arheologic au fost descoperite fragmente de cărămizi şi tegulae mammatae, indic�nd existenţa unui hypocaust.

����������� �n timpul săpăturilor s-au descoperit cărămizi cu stampila LEG XIII G şi un fragment de tegulă cu stampila COH I. . ., legată de existenţa, poate �ntr-o fază anterioară, a unor construcţii şi probabil a unor fortificaţii (castru ?) de păm�nt care nu au putut fi pe deplin precizate p�nă acum. Au fost descoperiţi, de asemenea, denari sau monede de bronz de la Antoninus Pius, Marcus Aurelius, Faustina II, Manlia Scantilla, Septimius Severus, Iulia Domna (monede izolate), precum şi un tezaur (MNB) ce se afla �n marginea unui perete al construcţiilor situate �n NV-ul fortificaţiei, conţin�nd 214 piese (denari şi antoninieni), �ncep�nd cu exemplare de la Commodus şi merg�nd p�nă la Gordianus III.

����������� Potrivit rezultatelor de p�nă acum, construcţiile amintite sunt de pe vremea lui Marcus Aurelius. Unele dintre monumentele din interiorul fortificaţiei par a fi dintr-o etapă anterioară (poate Traian ?). �n aşezarea de aici au staţionat o cohortă aparţin�nd armatei Moesiei Inferior, c�t şi o unitate a legiunii a XIII-a Gemina, ultima �ncep�nd cu domnia lui Marcus Aurelius.

Bibliografie: Tocilescu 1880, nr. 5139; Marţian 1920, p. 81; Conea 1934, p. 93, n 1, 95; Tudor 1968, p. 202; Szil�gyi 1946, p. 21; Macrea 1969, p. 37, 48, 302, 303; Lupu 1960, p. 412-422; 1973, p. 57-58; 2002; *** TIR, L 35, p. 30; Popescu 1958, p. 484; 1959, 592; *** 1994, p. 249-250.

 

����������� 3. Urmele drumului roman, numit de localnici Drumul lui Traian, care venea pe Olt merg�nd, după toate posibilităţile, p�nă la Apulum se văd la 4 km S de sat c�t şi la N de castru, �n arături. Acesta merge, mai apoi, spre Tălmaciu, pe dealul pe care se află cetatea Landeskrone (vezi Tălmaciu).

Bibliografie: Neigebaur 1851, p. 274; Ackner 1856, p. 26; Tocilescu 1880, nr. 5139.

 

����������� 4. De pe teritoriul satului provin:

a) Un vas cu două toarte dintr-o epocă neprecizată.

Bibliografie: MNB.

 

b) Două pietre de r�şniţă din perioada străveche.

Bibliografie: Andrieşescu 1912, p. 67.

 

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, V, p. 375, 384.