|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
32.
Boian (Alsóbajom,
Bonnesdorf, Unter-Beßen, Bonesdref, Villa Boneti), denumirea
veche românească Boianu de Jos, comuna Bazna Anul primei atestări scrise: 1309; Teodorich de villa Boneti.[1] 1.
Pe locul numit Valea Dealului Mare
s-a găsit un topor de luptă, din piatră, probabil din epoca
bronzului. Bibliografie: MNB. 2.
De pe locul numit Şanţu Dracului
/ Teufelsgraben provine un celt de bronz de tip transilvănean
încadrabil cronologic spre sfârşitul epocii bronzului. Bibliografie: MNB. 3.
Fără preciziuni topografice sunt menţionate alte două
celturi din bronz, încadrabile în aceeaşi epocă (MSG intrat
până în anul 1944). Bibliografia: Roska 1942, p.
17, nr. 35; Petrescu-Dîmboviţa 1977, p. 154. 4.
În epoca romană se încadrează un monument al zeului oriental
Mithras. Acesta este un altar de gresie reprezentând scena sacrificării
taurului, două figuri de dadofori, bustul soarelui şi al lunii
(MNBud). Bibliografie: Cumont 1896, p.
307, nr. 189 bis, fig. 165; Popa 2000, p. 186; 2002, p. 40. 5.
Pe locul numit Dealul Onică se
găsesc numeroase fragmente ceramice. Cu ocazia săpării unor
şanţuri s-au descoperit şi vase întregi. Bibliografie: Popa 2000, p. 163. 6. Biserica luterană
datează de la cumpăna secolelor XIV-XV. Se relatează că,
odinioară, pe arcul de triumf ar fi fost inscripţionat anul 1402.
Din această primă fază constructivă trebuie să provină
şi sacramentarul din cor, realizat în jurul anului 1500. În 1506, biserica este
fortificată prin ridicarea deasupra corului a unui etaj de luptă cu
creneluri şi ambrazuri, sprijinit pe pile de zidărie şi
console între care se deschid guri de smoală. Bolta în reţea ce
acoperă nava, specifică perioadei goticului târziu, este
datată 1518. Din aceeaşi perioadă provin şi
ancadramentele portalurilor de N şi S. Pe peretele de N al
corului se păstrează urme de pictură murală,
asemănătoare din punct de vedere tematic şi stilistic cu cele
păstrate în biserica din Mediaş şi databile în a doua
jumătate a secolului XV. Vechiul altar poliptic al
bisericii din Boian, de o deosebită valoare artistică şi datat
în secolul XIV, se păstrează actualmente la MB. În biserică se mai
păstrau, în anul 1860, două clopote vechi, unul purtând o inscripţie[2],
iar celălalt o alta[3]. Curtina, înaltă de 6
m şi sprijinită de contraforţi ce înconjoară biserica,
datează de la sfârşitul secolului XV şi a fost
prevăzută cu două galerii de luptă suprapuse şi un
masiv turn de poartă ce serveşte şi drept turn
clopotniţă. Intrarea în turn este protejată cu o hersă,
iar pe peretele de N se păstrează stema Moldovei, un relief
reprezentând capul de bour cu soarele şi luna, amintind faptul că
în anul 1488 acest feud a fost acordat de regele Matia Corvinul, voievodului
Moldovei Ştefan cel Mare. Bibliografie: Zimmermann şi colab., UB,
VI, p. 142; Treiber 1971, p. 111; Vătăşianu 1959,
p. 241; Fabini 1998, p. 83-85. |
