|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
31.
Bogatu Român (Oláhbogát, Nagykerék),
comuna Păuca Anul primei atestări scrise: 1324; Kerek.[1] 1. De pe teritoriul satului se cunosc mai
multe descoperiri care indică prezenţa aici a unor
aşezări din epoca neolitică, de la începutul epocii bronzului
şi din a doua epocă a fierului (MAi). Cu
prilejul unui sondaj de informare efectuat în 1966, la locul numit La Doguri
/ În Doguri, situat la SV de sat, pe Dealul Presăcii, din apropierea
Pădurii Bărcului, s-a constatat existenţa unor
aşezări succesive în acest loc, marcate prin niveluri de locuire
aparţinând următoarelor culturi şi epoci: cultura
Petreşti, fazele A-B şi B, ceramică aparţinând
orizontului cu toarte pastilate, ceramică Coţofeni, un nivel de
locuire aparţinând epocii hallstattiene şi un nivel de locuire cu
ceramică dacică (MNB, MNAI). Bibliografie: Schroller 1933,
p. 74; Nestor 1933, p. 53-54; Roska 1936, p. 81; 1936a,
p. 40, 50; 1941, punct 224; 1942, p. 207, nr. 10; 1943,
p. 72-73; Marinescu-Bîlcu 1974, fig. 1; Roman 1976, p. 80; Paul
1992, 138; Kalmar 1999, p. 145; Dragotă şi colab.
1999, p. 81-82; Ciugudean 2000, p. 65. 2.
În punctul Capul Dealului-Cătun
se cunoaşte o aşezare neolitică apărată natural,
după spusele descoperitorului. Fragmentele ceramice şi uneltele de
silex aparţin culturii Petreşti. Bibliografie: Kalmar 1984, p.
392. 3.
În punctul Râpa de Nisip, pe malul din dreapta al pârâului Valea
Trecătoare, s-au descoperit fragmente ceramice şi litice
aparţinând culturii eneolitice Coţofeni. Bibliografie: Dragotă şi
colab. 1999, p. 82, pl. III/3-7; Ciugudean 2000, p. 65. 4.
Se cunoaşte de aici, fără precizarea locului, un fragment de
ceramică neagră cu toartă, încadrabilă epocii romane
(MAi). Acest fragment ceramic poate fi pus în legătură cu
aşezarea daco-romană cunoscută în hotarul
localităţii, vicus după D. Popa. Bibliografie: Berciu 1944, p.
136; Glodariu 1977, p. 100, 104; Popa 2000, p. 163; 2002,
p. 40. |
