b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

30. Boarta (Mihályfalva, Michelsdorf, Mächelsdref), comuna Şeica Mare

 

Anul primei atestări scrise: 1347; Myhalczalwa.[1]

 

            1. Spre S de sat, pe dealul Cetate (Cetăţuie), pe mai multe terase, se află o aşezare aparţinând culturii eneolitice Coţofeni. De aici provin materiale ceramice şi o serie de descoperiri izolate, topoare, daltă, cuţit curbat de piatră şi două săpăligi din corn de cerb (MNIT; MC; MCDRD; MSG; MNB; LAULBS).

            Din acelaşi punct provin şi fragmente ceramice pictate aparţinând fazei B a culturii Petreşti (MM).

Bibliografie: Ortvay 1875, p. 283; Gooss 1876; 1878, p. 98; Téglás 1887, p. 197; Mogy 1890, p. 43; Schroller 1933, p. 63, 75; Roska 1936, p. 78; 1941, p. 71, nr. 196; 1942, p. 182, nr. 229; Daicoviciu 1942, p. 100; Popescu 1944, p. 24, 3; Berciu 1944, p. 133; Horedt 1943, p. 193-194; 1949a, p. 57-66; Dumitraşcu-Togan 1971, p. 423; Roman 1976, p. 80; Paul 1992, p. 137; *** 1994, p. 188; Kalmar 1999, p. 144; Ciugudean 2000, p. 65.

 

            2. Perieghezele efectuate în punctul La Krestel au dus la identificarea unei aşezări preistorice cu materiale ceramice aparţinând culturilor Petreşti, Coţofeni (eneolitic) şi Noua (sfârşitul epocii bronzului) (LAULBS).

Bibliografie: Dragotă şi colab. 1996, p. 18-26, pl. III-IV, VI.

 

            3. În punctul Straja, pe vârful unui deal cu dimensiunile de 180 / 80 m, ale cărui pante sunt terasate artificial se află urme sporadice ale culturilor eneolitice Petreşti şi Coţofeni şi a culturii Schneckenberg din epoca timpurie a bronzului (MM).

Bibliografie: Horedt 1949, p. 16-25; Dumitraşcu-Togan 1971; Roman 1976, p. 46, 57; 1986, p. 41; Roman şi colab. 1992, p. 187; Ciugudean 1986, p. 72; 1991, p. 105; 1996, p. 39-40.

 

            4. În puncte neprecizate de pe teritoriul satului s-au făcut următoarele descoperiri:

a) Spirală, 4 topoare de bronz cu spin, vas cu două toarte cu buton încadrabile la sfârşitul epocii bronzului (MNIT; MC; MNB; MM).

Bibliografie: *** 1906, p. 64; Nestor 1933, p. 117; Székely 1946, p. 47.

 

b) Tezaur de aur de factură traco-cimmeriană, localizat greşit la Valea lui Mihai (Érmihályfalva) sau Mihăeni (Krasznamihályfalva). Tezaurul se poate data în prima epocă a fierului şi se compune din următoarele piese: brăţară cu capete în formă de semilună, buton plat, trei mărgele alungite cu aripi, cinci mărgele şi 128 mărgele simple mai mici.

Bibliografie: *** 1891, p. 253; Buday 1906, p. 64; Márton 1933, p. 87, 91; Nestor 1933, p. 175-186; Roska 1942, p. 182, nr. 229; 1944, p. 65, 82.

 

c) Două vârfuri de săgeţi din bronz, scitice, datând din prima epocă a fierului şi ceramică de factură dacică s-au descoperit într-un loc necunoscut de pe hotarul localităţii (MC).

Bibliografie: Székely 1946, p. 47.

 

            5. De aici provine, fără precizări topografice, o fibulă din epoca romană de tipul cu trompetă (MNB).

Bibliografie: Nestor 1933, p. 175-186; Popa 2000, p. 186.

 

            6. Pe drumul ce duce de la Boarta la Buia, la ieşirea din sat, spre dreapta, peste valea albei, se întind grădinile sătenilor din Boarta, la locul numit Ochiuri de sub Dealul lui American. În acest loc a fost identificată în anul 1966 o aşezare dacică de epocă romană. În 1968 şi 1969 s-au efectuat mici sondaje, iar mai apoi săpături mai extinse. Aşezarea se găseşte pe o terasă îngustă de sub Dealul lui Americanu. S-a descoperit ceramică dacică lucrată cu mâna (ceşti, vase-borcan şi oale), ceramică modelată la roată (cenuşie: castroane, oale, căni, fructiere, chiupuri; cărămizie: pahare cu fundul inelar). Ceramica romană, şi unele imitaţii după aceasta, este cenuşie, cenuşie vopsită cu negru, cărămizie vopsită cu roşu şi imitaţii după terra sigillata.

Aşezarea daco-romană din punctul Ochiuri se datează în secolele II-III.

Alte materiale provenite după câte se pare din acelaşi punct se datează în secolele I î.Chr.-I d.Chr. Vasele şi fragmentele de vase se află la Muzeul din Sfântu Gheorghe.

Tot de aici provin şi monede romane republicane achiziţionate de Togan şi aflate la Muzeul din Mediaş.

Bibliografie: Dumitraşcu-Togan 1971a, p. 9-15; 1977, p. 423-437, Glodariu 1977, p. 105; *** 1994, p. 188; Protase 2000, p. 24, 121; Popa 2000, p. 163; 2002, p. 39.

 

            7. În apropierea punctului descris anterior, către valea Veseudului, s-au descoperit resturi de locuinţă cu pietrare şi cuptoare de pâine, greu de încadrat cronologic şi cultural de către descoperitori (Ha ?, daci de epocă romană ? sau mileniul I ?). Această aşezare s-ar putea lega şi de cimitirul medieval timpuriu de la Şoivani.

Bibliografie: Dumitraşcu-Togan 1971a, p. 10, fig. 1, 2.

 

            8. În anul 1891 s-au descoperit podoabe de aur cu analogii la Dálj, în Slovenia. Indicaţie topografică greşită (Mihăileni) la Nestor şi Márton.

Bibliografie: Nestor 1933, p. 175-186; Márton 1933, p. 91; Popescu 1956, p. 200 şi 217, n. 3 şi fig. 135; p. 222, 224 şi 239.

 

            9. La locul numit Şoivani (după Baltag Pârâul Zăpezii) au fost descoperite, între cele două războaie mondiale, de către fostul proprietar al locului, oale umplute cu oase.

În 1965 au fost descoperite două urne distruse de plug.

În 1966 se reiau săpăturile, descoperindu-se cinci morminte, patru de incineraţie şi unul de inhumaţie.

În 1968 s-au mai descoperit încă 28 de morminte, numărul total al acestora ridicându-se la 35, dintre care două de inhumaţie şi restul de incineraţie. Două morminte de incineraţie erau duble.

La toate mormintele de incineraţie resturile cinerare au fost depuse în urne. Nici o urnă din cele cercetate nu a fost acoperită cu capac sau plăci de piatră.

Gropile în care sunt aşezate urnele nu sunt săpate în mod special.

Piesele de inventar ale mormintelor sunt puţine: mici lame de cuţit şi două piese de bronz – câte un inel de buclă în două morminte. Urnele de lut sunt lucrate la roată sau cu mâna şi sunt ornamentate cu bandă simplă sau ondulată, incizată sub buză, sau pe umerii vasului. Forma cea mai frecventă este oala-borcan.

La mormântul 21A s-a găsit un mic vas piriform aşezat la picioarele unui copil, probabil ca vas de ofrandă.

Cimitirul este biritual, între inhumaţie şi incineraţie fiind un raport de 6,6 % morminte de inhumaţie şi restul morminte de incineraţie.

După ritul de înmormântare şi inventarul descoperit, cimitirul se încadrează în grupa cimitirelor de tipul Mediaş. După autorii citaţi, cimitirul se plasează cronologic după cimitirul de la Nuşfalău şi Someşeni-Cluj, contemporan cu cel de la Mediaş şi Ocna Sibiului, mai timpuriu decât Blandiana A.

Bibliografie: Dumitraşcu-Togan 1966; 1971, p. 93-107; *** 1994, p. 188; Baltag 2000, p. 177.

 

            10. Biserica veche se ridica odinioară în partea de V a satului, la S de drumul către Şeica Mare, pe locul unde astăzi este doar un cimitir.

Locul mai este vizibil astăzi doar datorită unor denivelări ale terenului, dar în secolul XIX ruina este descrisă ca fiind a unei biserici gotice şi se vorbeşte de o inscripţie cu anul 1434.

În 1870 se descrie un clopot ce purta inscripţionat anul 1525.

Bibliografie: Horwath 1931, harta; Fabini 1998, p. 491.

 

 

 



[1] Scheiner 1926, p. 95.