b
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea
şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
30.
Boarta (Mihályfalva, Michelsdorf, Mächelsdref), comuna
Şeica Mare Anul primei atestări scrise: 1347; Myhalczalwa.[1] 1.
Spre S de sat, pe dealul Cetate (Cetăţuie),
pe mai multe terase, se află o aşezare aparţinând culturii
eneolitice Coţofeni. De aici provin materiale ceramice şi o serie
de descoperiri izolate, topoare, daltă, cuţit curbat de piatră
şi două săpăligi din corn de cerb (MNIT; MC; MCDRD; MSG;
MNB; LAULBS). Din
acelaşi punct provin şi fragmente ceramice pictate aparţinând
fazei B a culturii Petreşti (MM). Bibliografie: Ortvay 1875, p.
283; Gooss 1876; 1878, p. 98; Téglás 1887, p.
197; Mogy 1890, p. 43; Schroller 1933, p. 63, 75; Roska 1936,
p. 78; 1941, p. 71, nr. 196; 1942, p. 182, nr. 229; Daicoviciu
1942, p. 100; Popescu 1944, p. 24, 3; Berciu 1944, p. 133; Horedt
1943, p. 193-194; 1949a, p. 57-66; Dumitraşcu-Togan 1971,
p. 423; Roman 1976, p. 80; Paul 1992, p. 137; *** 1994,
p. 188; Kalmar 1999, p. 144; Ciugudean 2000, p. 65. 2.
Perieghezele efectuate în punctul La
Krestel au dus la identificarea unei aşezări preistorice cu
materiale ceramice aparţinând culturilor Petreşti, Coţofeni
(eneolitic) şi Noua (sfârşitul epocii bronzului) (LAULBS). Bibliografie: Dragotă şi
colab. 1996, p. 18-26, pl. III-IV, VI. 3.
În punctul Straja, pe vârful unui deal cu dimensiunile de 180 / 80 m,
ale cărui pante sunt terasate artificial se află urme sporadice ale
culturilor eneolitice Petreşti şi Coţofeni şi a culturii
Schneckenberg din epoca timpurie a bronzului (MM). Bibliografie: Horedt 1949, p.
16-25; Dumitraşcu-Togan 1971; Roman 1976, p. 46, 57; 1986,
p. 41; Roman şi colab. 1992, p. 187; Ciugudean 1986, p.
72; 1991, p. 105; 1996, p. 39-40. 4.
În puncte neprecizate de pe teritoriul satului s-au făcut
următoarele descoperiri: a) Spirală, 4 topoare de bronz cu spin, vas
cu două toarte cu buton încadrabile la sfârşitul epocii bronzului
(MNIT; MC; MNB; MM). Bibliografie: *** 1906, p. 64; Nestor
1933, p. 117; Székely 1946, p. 47. b) Tezaur de aur de factură
traco-cimmeriană, localizat greşit la Valea lui Mihai (Érmihályfalva)
sau Mihăeni (Krasznamihályfalva).
Tezaurul se poate data în prima epocă a fierului şi se compune din
următoarele piese: brăţară cu capete în formă de
semilună, buton plat, trei mărgele alungite cu aripi, cinci
mărgele şi 128 mărgele simple mai mici. Bibliografie: *** 1891, p. 253;
Buday 1906, p. 64; Márton 1933, p. 87, 91; Nestor 1933,
p. 175-186; Roska 1942, p. 182, nr. 229; 1944, p. 65, 82. c) Două vârfuri de săgeţi din
bronz, scitice, datând din prima epocă a fierului şi ceramică
de factură dacică s-au descoperit într-un loc necunoscut de pe
hotarul localităţii (MC). Bibliografie: Székely 1946, p.
47. 5.
De aici provine, fără precizări topografice, o fibulă din
epoca romană de tipul cu
trompetă (MNB). Bibliografie: Nestor 1933, p. 175-186;
Popa 2000, p. 186. 6.
Pe drumul ce duce de la Boarta la Buia, la ieşirea din sat, spre
dreapta, peste valea albei, se întind grădinile sătenilor din
Boarta, la locul numit Ochiuri de sub Dealul lui American. În
acest loc a fost identificată în anul 1966 o aşezare dacică de
epocă romană. În 1968 şi 1969 s-au efectuat mici sondaje, iar
mai apoi săpături mai extinse. Aşezarea se găseşte
pe o terasă îngustă de sub Dealul lui Americanu. S-a
descoperit ceramică dacică lucrată cu mâna (ceşti,
vase-borcan şi oale), ceramică modelată la roată
(cenuşie: castroane, oale, căni, fructiere, chiupuri;
cărămizie: pahare cu fundul inelar). Ceramica romană, şi
unele imitaţii după aceasta, este cenuşie, cenuşie
vopsită cu negru, cărămizie vopsită cu roşu şi
imitaţii după terra sigillata. Aşezarea
daco-romană din punctul Ochiuri
se datează în secolele II-III. Alte materiale provenite
după câte se pare din acelaşi punct se datează în secolele I
î.Chr.-I d.Chr. Vasele şi fragmentele de vase se află la Muzeul din
Sfântu Gheorghe. Tot de aici provin şi
monede romane republicane achiziţionate de Togan şi aflate la
Muzeul din Mediaş. Bibliografie: Dumitraşcu-Togan
1971a, p. 9-15; 1977, p. 423-437, Glodariu 1977, p. 105; ***
1994, p. 188; Protase 2000, p. 24, 121; Popa 2000, p. 163; 2002,
p. 39. 7.
În apropierea punctului descris anterior, către valea Veseudului, s-au
descoperit resturi de locuinţă cu pietrare şi cuptoare de
pâine, greu de încadrat cronologic şi cultural de către
descoperitori (Ha ?, daci de epocă romană ? sau mileniul I ?).
Această aşezare s-ar putea lega şi de cimitirul medieval
timpuriu de la Şoivani. Bibliografie: Dumitraşcu-Togan 1971a, p.
10, fig. 1, 2. 8.
În anul 1891 s-au descoperit podoabe de aur cu analogii la Dálj,
în Slovenia. Indicaţie topografică greşită
(Mihăileni) la Nestor şi Márton. Bibliografie: Nestor 1933, p.
175-186; Márton 1933, p. 91; Popescu 1956, p. 200 şi 217,
n. 3 şi fig. 135; p. 222, 224 şi 239. 9.
La locul numit Şoivani (după Baltag Pârâul Zăpezii) au fost descoperite, între cele
două războaie mondiale, de către fostul proprietar al locului,
oale umplute cu oase. În 1965 au fost
descoperite două urne distruse de plug. În 1966 se reiau
săpăturile, descoperindu-se cinci morminte, patru de
incineraţie şi unul de inhumaţie. În 1968 s-au mai
descoperit încă 28 de morminte, numărul total al acestora
ridicându-se la 35, dintre care două de inhumaţie şi restul de
incineraţie. Două morminte de incineraţie erau duble. La toate mormintele de
incineraţie resturile cinerare au fost depuse în urne. Nici o urnă
din cele cercetate nu a fost acoperită cu capac sau plăci de
piatră. Gropile în care sunt
aşezate urnele nu sunt săpate în mod special. Piesele de inventar ale
mormintelor sunt puţine: mici lame de cuţit şi două piese
de bronz – câte un inel de buclă în două morminte. Urnele de lut
sunt lucrate la roată sau cu mâna şi sunt ornamentate cu bandă
simplă sau ondulată, incizată sub buză, sau pe umerii
vasului. Forma cea mai frecventă este oala-borcan. La mormântul 21A s-a
găsit un mic vas piriform aşezat la picioarele unui copil, probabil
ca vas de ofrandă. Cimitirul este biritual,
între inhumaţie şi incineraţie fiind un raport de 6,6 %
morminte de inhumaţie şi restul morminte de incineraţie. După ritul de
înmormântare şi inventarul descoperit, cimitirul se încadrează în
grupa cimitirelor de tipul Mediaş.
După autorii citaţi, cimitirul se plasează cronologic
după cimitirul de la Nuşfalău şi Someşeni-Cluj,
contemporan cu cel de la Mediaş şi Ocna Sibiului, mai timpuriu
decât Blandiana A. Bibliografie: Dumitraşcu-Togan
1966; 1971, p. 93-107; *** 1994, p. 188; Baltag 2000,
p. 177. 10.
Biserica veche se ridica odinioară în partea de V a satului, la S de
drumul către Şeica Mare, pe locul unde astăzi este doar un
cimitir. Locul mai este vizibil
astăzi doar datorită unor denivelări ale terenului, dar în
secolul XIX ruina este descrisă ca fiind a unei biserici gotice şi
se vorbeşte de o inscripţie cu anul 1434. În 1870 se descrie un
clopot ce purta inscripţionat anul 1525. Bibliografie: Horwath 1931, harta;
Fabini 1998, p. 491. |