|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
19.
Axente Sever (Asszonyfalva, Frauendorf, Franderf, Villa Dominarum), denumirea
veche românească Frâua, comună Anul primei atestări scrise: 1305; posesiune a familiei Apafi:
Assonfalva.[1] 1. În locuri neprecizate de pe teritoriul
satului s-au făcut următoarele descoperiri: a) O secure de piatră, neolitică (MAi). Bibliografie: Roska 1936, p.
81, 112; 1942, p. 28, nr. 121. b) Un ciocan neolitic de piatră (MNBud,
intrat în anul 1897). Bibliografie: Roska 1942, p.
28, nr. 121. c) Un topor eneolitic de cupru cu braţele în
cruce (MNB). Toporul provine – după toate aparenţele – din locul
situat între Frâua şi Şeica Mică, din zona
fortificaţiei patrulatere de aici. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 254; Gooss 1876, p. 11; 1877a, p. 107; Tocilescu 1880,
p. 803; Roska 1942, p. 28; Vulpe 1975, p. 41, pl. 18/140; Kalmar
1999, p. 141. d) Două vase din epoca bronzului (MNB). Bibliografie: Horedt 1944, p.
108. 2.
În punctul Carieră, pe o terasă din apropierea
confluenţei pârâului Visa cu Târnava Mare, afectată în parte de
lucrările unei cariere de exploatare a pietrişului, se află o
aşezare din perioada timpurie a epocii bronzului, cultura Schneckenberg. Bibliografie: Ciugudean 1996,
p. 39. 3.
La V de sat, în punctul Lunca Îngustă, s-a identificat un cimitir
de incineraţie al purtătorilor culturii Wietenberg. Bibliografie: *** 1994, p. 145-146. 4.
În curtea casei cu nr. 232 s-a descoperit, în anul 1880, un vas bitronconic
din prima epocă a fierului, de tip scitic (MNB). Bibliografie: Müller 1887, p.
119; Horedt 1944, p. 109. 5.
În 1875, pe panta din stânga dealurilor din valea Târnavei Mari, pe
teritoriul satului, s-au găsit, într-un vas, 563 denari romani
republicani de argint, datând între 271 şi 49 î.Chr. O. Floca
aminteşte şi de monede KWSWN. Bibliografie: Gooss 1876, p.
21; 1877, p. 125; 1877a, p. 73; Téglás 1877, p. 146; Jung
1892, p. 5, nr. 4; 1894, p. 154; Marţian 1920, p. 271;
Moisil 1923, p. 90; Pârvan 1926, p. 610; Roska 1942, p.
28, nr. 121; Mitrea 1945, p. 109; Floca 1956, p. 19; Winkler
1967, p. 142; *** 1994, p. 145-146. 6.
În 1824 s-a descoperit, în apropierea satului, un tezaur de peste 200 denari
romani de argint, lipsind alte precizări. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 254; Gooss 1876, p. 74; Mitrea 1945, p. 109; Winkler 1967,
p. 142. 7.
La locul numit Joangrăvă s-au descoperit fragmente ceramice
şi urme de locuire din perioada secolelor II-III d.Chr. (vicus după
D. Popa). Din acest punct provin
şi alte materiale arheologice din epoci istorice diverse. Bibliografie: Popa 2000, p. 162; 2002, p.
29. 8. Pentru Cetatea (Burg) dintre Axente Sever şi
Şeica Mică, vezi Şeica Mică. Bibliografie: Neigebaur 1851,
p. 254; Gooss 1876, p. 21; Tocilescu 1880, p. 895; Roska
1942, p. 28, nr. 121. 9. Biserica este de tip
sală şi are particularitatea intercalării unui turn între sală
şi corul poligonal. Dispoziţia
neobişnuită a monumentului permite presupunerea construirii
anterioare a turnului, ca donjon, cu o capelă romanică adosată
pe partea lui de S, ambele construcţii ale unei reşedinţe
nobiliare şi a dezvoltării ulterioare a edificiului de cult în
jurul acestor elemente. Paramenţii turnului
sunt construiţi din piatră de carieră în timp ce
colţurile din piatră fasonată, iar accesul la etajele
superioare se face printr-o scară înglobată în grosimea zidurilor. Părţile mai noi
ale bisericii iniţiale datează de pe la mijlocul secolului XIV
şi sunt edificate în stil gotic. Ulterior s-au mai
construit câte două nivele de apărare închise şi unul deschis
deasupra corului şi a navei. În 1414 biserica este
pomenită ca purtând hramul Tuturor Sfinţilor. Zidul
înconjurător, cu turnul de poartă, datează din secolul XV, dar
se pare că a fost ridicat pe traiectul unei curtine mai vechi. Bibliografie: Horwath 1925, p.
90-91; 1936, p. 77-78; Vătăşianu 1959, p.
242-243, 598; Niedermaier 1975, nr. 400; Fabini 1998, p.
192-193. |
