|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
18.
Avrig (Felek, Freck, Fryk, Frek, Affrica), oraş Anul primei atestări scrise: 1364; In Affrica.[1] 1. La locul numit Glogovăţ,
aflat la E de oraş, pe malul stâng al Oltului, s-au descoperit materiale
ceramice aparţinând culturii eneolitice Coţofeni. Bibliografie: Roman 1976, p. 79; Dragotă
şi colab. 1999, p. 81; Ciugudean 2000, p. 62. 2. În apropiere de malul
Oltului, la locul numit Cetate, au fost descoperite fragmente
ceramice care atestă existenţa unei aşezări databile la
începutul şi sfârşitul epocii bronzului. Aşezarea se întinde
pe aproximativ 5 ha. În acest punct nu se
observă urme de întăritură. Bibliografie: Marţian 1920,
p. 34; Roska 1942, p. 85, nr. 20; Horedt 1949, p. 142. 3. Câteva monede romane,
inscripţii[2] şi
reliefuri[3] au fost
aduse la Avrig din alte localităţi[4]
de baronul Brukenthal. Azi sunt în MNB. La Avrig nu pare să fi existat o
aşezare romană şi nu s-au semnalat descoperiri de acest fel. Bibliografie: În notele referitoare la
punct. 4.
Pe înălţimea numită La
Cetate (854 m), pe o creastă ce coboară din Munţii
Făgăraşului, s-au descoperit câteva urme de ziduri atribuite
unei cetăţi din secolul XIII. Incinta are dimensiunile
de 30 / 60 m. Pe latura de N a cetăţii s-a păstrat, pe o
lungime de 35 m un val îngust, de 2 m înălţime, iar în partea de S
există un val şi un şanţ şi o fâşie
dreaptă de teren cu o lăţime maximă de maximum 3 m
(platformă de luptă ?). Bibliografie: Ackner 1856, p.
46; Marţian 1920, p. 539, 613; Horedt 1941, p. 17-20; 1941a,
p. 593. 5.
Biserica luterană – acuma biserică-sală – a fost, la început,
o bazilică romanică cu trei nave, cor pătrat şi
absidă semicirculară. În faţada de V are o
clopotniţă deschisă la etaj, spre nava centrală, cu o
tribună. Portalul de V e decorat cu
sculpturi, acum foarte deteriorate. Pe baza acestui portal, biserica poate fi
datată prin sfertul al treilea al secolului XIII. Ulterior s-au suprimat
navele laterale, precum şi absida semicirculară şi s-au
ridicat pereţii dintre stâlpii navei centrale, adăugându-se o
sacristie şi un pridvor în faţa portalului. Părţile mai noi
ale bisericii datează de pe la mijlocul secolului XIV. Ulterior s-au mai
construit câte două niveluri de apărare închise şi unul
deschis deasupra navei şi al corului. Zidul înconjurător,
de plan oval pare să fi înconjurat deja edificiul romanic. Astăzi
urme ale acestui zid şi ale turnului de poartă se mai disting la SV
de biserică. În anul 1770, baronul
Samuel von Brukenthal donează comunităţii un ceas de
biserică ce se montează în turn şi care poartă încă
iniţialele B.B. Bibliografie: Roth 1905, p. 24;
Halaváts 1914, p. 378-380, pl. 7-8; Horwath 1925, p. 90-91; 1931,
p. 77-78; Vătăşianu 1959, p. 242-243, 598; Niedermaier
1975, nr. 400; Fabini 1998, p. 196-197. |
