|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003. Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea
învăţământului şi cercetării istorice şi
arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.;
Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca Septemcastrensis
III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu,
Institutul pentru Cercetarea şi
Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.
17.
Aţel (Ecel, Hetzeldorf, Etzel, Hätselderf, Villa
Echelini), comună Anul primei atestări scrise: 1283; Walterus
decanus de Villa Echelini.[1] 1.
De pe teritoriul acestei localităţi, din puncte neprecizate,
provin: a) Două topoare neolitice de piatră,
dintre care unul de amfibolit (MNB; CSA). Bibliografie: Gooss 1876, p.
27; Koch 1876, p. 130; Tocilescu 1880, p. 780; Téglás 1887,
p. 130; Andrieşescu 1912, p. 30; Marţian 1920, p. 33;
Roska 1941, p. 57; 1942, p. 71, nr. 2. b) Mai
multe obiecte de bronz datând de la sfârşitul epocii bronzului;
două râşniţe; două toporaşe cu marginile
înălţate, două celturi, un fragment dintr-un topor cu gaură
transversală pentru fixare, două vârfuri de lănci (MNB; CSA)
şi un buzdugan de bronz cu 12 colţuri (colecţia preotului
Olst, 1876). Bibliografie: Gooss 1876, p.
28; Tocilescu 1880, p. 804, 805; Hampel 1896, p. 7-8; Marţian
1920, p. 33; Popescu 1944, p. 108-109; Roska 1942, p. 71,
nr. 2; Horedt 1944-1948, p. 98, 108. c) Diverse obiecte din a doua epocă a
fierului: o brăţară de bronz circulară, scobită în
interior şi ornamentată cu grupuri de câte trei protuberanţe,
o brăţară celtică cu semicerc şi ţâţână,
un vârf de lance de fier, un pinten de fier, o fibulă de bronz de tip
Latčne III, două râşniţe de piatră şi fragmente
ceramice de factură dacică (MINV; MM; CSS; CSA). Bibliografie: Müller 1858, p.
336-337; Gooss 1876a, p. 478, 480, 486, 530, 533; Teutsch 1880,
p. 110; Téglás 1887, p. 196; Hampel 1896, p. 7; Pârvan 1926,
p. 512, 550; Roska 1942, p. 71, nr. 2; 1944, p. 56, nr. 27; ***
1994, p. 136. d) Patru topoare de cupru de tip Aţel,
dintre care unul se află la MM. Bibliografie: Crişan 1955-1956,
p. 8, pl. I; Vulpe 1975, p. 24, pl. 3/32; p. 66, pl. 37/340; Popescu
1944, 108, pl. 2/8; Kalmar 1999, p. 141. e) Mai mulţi stateri de aur macedoneni de la
Filip II (CSS). Bibliografie: Gooss 1877, p.
125; Mitrea 1945, p. 32. f) Figurină de lut înfăţişând
pe zeiţa Venus. Bibliografie: Müller 1859, p.
73; Popa 2002, p. 28. g) Două pietre funerare ce se află
încastrate în zidul bisericii din Dupuş. Bibliografie: Gooss 1877, p.
125; Mitrea 1945, p. 32; Popa 2002, p. 28. h) O fibulă şi mai multe obiecte
mărunte romane de bronz (MNIT; CSA). Bibliografie: Teutsch 1880, p.
110; Popa 2000, p. 185. 2.
La intrarea în sat, pe partea din dreapta şoselei, în apropierea
construcţiilor SMA, s-a descoperit, în anul 1979, o aşezarea
Wietenberg. Aici apar şi
materiale de epocă romană şi postromană. Bibliografie: Popa-Comşa1981,
p. 35-37; Protase 2000, p. 116; Popa 2002, p. 28. 3.
La SE de sat, spre Dupuş, pe o înălţime din pădurea Hodoş, la N de cota 453, se
află o aşezare fortificată (Wartburg sau Wadeschgraben), cu vedere întinsă
asupra văii Târnavei spre Mediaş şi Dumbrăveni. Aceasta
este înconjurată cu val şi şanţ adânc de aproape 2 m. Pe
teren se găsesc resturi de locuinţe şi multe fragmente
ceramice din a doua epocă a fierului. Epoca
romană este reprezentată aici de câteva obiecte, între care o
mică Venus din teracotă, două lespezi funerare şi
diferite obiecte din bronz. Bibliografie: *** 1843, p. 20; Neigebaur
1851, p. 255; Ackner 1856, p. 20; 1857, p. 95; Ipaly 1861,
p. 237; Tocilescu 1880, p. 895; Téglás 1887, p. 196; 1892,
p. 404; Bielz 1899, p. 16; Pârvan 1926, p. 301; Crişan
1959, p. 355. 4. O fibulă de argint
cu butoni în formă de ceapă. Bibliografie: Crişan 1959, p. 357; Horedt
1982, p. 39. 5. În hotarul Matz, la jumătatea drumului între
Aţel şi Dupuş, la adâncimea de 0,50 m a fost descoperit (în
anul 1905) un tezaur de argint într-un vas negru-cenuşiu cuprinzând o
serie de fibule (cinci bucăţi), două brăţări, o
cataramă, două inele cu geme, un carneol, un colier cu medalion,
precum şi o monetă de bronz şi 375 monede imperiale de la
Elagabal (218-222 d.Chr.) la Gordian (238-244 d.Chr.), tezaurul nefiind – în
consecinţă – preroman, cum s-a afirmat în literatura de
specialitate. În acest punct poate
exista o aşezare romană. Bibliografie: Pârvan 1926, p.
553; Severeanu 1935, p. 209; Horedt 1944, p. 110; Crişan
1959, p. 353 şi urm.; Protase 1966, p. 73; *** TIR,
L35, p. 24; Popa 2000, p. 162; 2002, p. 28. 6.
La ieşirea din comună spre Buzd, pe terasa din stânga văii
Buzdului a fost cercetată o aşezare post-romană. Bibliografie: Popa 2002, p. 28. 7.
Topor de fier, datat în secolul X, de provenienţă incertă. Bibliografie: Blăjan 1989, p. 179-182. 8. Biserica este o
bazilică cu patru travee, turn clopotniţă, transept, cor
şi sacristie. Din clădirea
iniţială, databilă în secolul XIV, s-a păstrat nava
principală cu bolta sa, turnul şi pereţii exteriori ai
edificiului. În jurul anului 1420 se
ridică deasupra corului două etaje de apărare, prevăzute
cu ambrazuri de tragere. Biserica a suferit
modificări în secolele XV-XVI, când s-a construit o sacristie nouă
şi o tribună în partea de V a navei centrale, s-a modificat turnul
şi s-au reboltit navele laterale. Edificiul are multe
detalii de piatră cioplită, care prezintă
particularităţi stilistice a secolelor XIV-XVI, probabil opere ale
pietrarului sibian Andreas Lapicida. În 1605 biserica
suferă distrugeri din partea unor detaşamente secuieşti, iar
în anul 1658 biserica şi satul sunt mistuite de un puternic incendiu. În turnul
clopotniţă s-au păstrat două clopote datate în secolul
XV, dintre care clopotul mare poartă o inscripţie.[2] Curtina de plan oval din
jurul bisericii, prevăzută cu trei turnuri, a fost construită
la începutul secolului XV. Turnul de poartă este
plasat înspre SE şi a fost construit cu patru etaje şi
prevăzut cu uşi din lemn de stejar şi hersă. Acest turn a
funcţionat şi ca turn-locuinţă, la al treilea etaj
existând o încăpere amenajată în acest sens, cu fereastră
gotică şi latrină scoasă în consolă. Prin dublarea
fortificaţiei cu o curtină exterioară, în faţa turnului
de poartă se construieşte un tunel de acces. La demolarea turnului de
N, în anul 1959, s-a descoperit un scurt tunel boltit din
cărămidă, ce făcea legătura subterană între
acest turn şi pivniţa celei mai apropiate case
ţărăneşti. Bibliografie: Vătăşianu
1959, p. 216-217, 535, 574; Horwath 1931, p. 69-72; Fabini 1998,
p. 295-299. |
