|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5,
Editura Economică, Sibiu 2003.
Volum
realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE
– pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării
istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult
S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă
2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru
Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context
European.
8.
Alma Vii (Szászalmád,
Almen), denumirea veche românească Alma între Vii, comuna Moşna Anul primei atestări scrise: 1289; Herritus de Alma
sacerdotes.[1] 1. Între Alma şi Şmig s-a
găsit o secure de aramă cu braţele în cruce din epoca
eneolitică (MTM). Toporul a fost localizat
greşit la Şmig de F. Kovács. Bibliografie: Kováks 1888, p.
118; Roska 1942, p. 257, nr. 49. 2.
La Fântâna Rece (im kalten Born)
s-a descoperit în anul 1878 lama de bronz a unei spade, lungă de 0,75 m,
de tip micenian (MNB). Bibliografie: Teutsch 1880, p.
109; Müller 1884, p. 349, n. 1; Reinecke 1899, p. 249; Horedt
1944, p. 98; Popescu 1944, p. 128, pl. 15/9. 3.
Biserica-sală de mici dimensiuni este ridicată la începutul
secolului XIV, datare susţinută de arcul triumfal semicircular. La începutul secolului
XVI, biserica este fortificată prin supraînălţarea corului cu
două etaje de apărare accesibile printr-o scară mobilă,
ultimul susţinut pe console de piatră profilate ce deschid între
ele guri de smoală. În secolul XIX se
înlocuiesc bolţile gotice, în navă cu o boltă barocă, iar
în cor cu un tavan plat. Clopotul mijlociu, (Median)
poartă o inscripţie, datată în secolul XV[2]. Incinta fortificată
de plan poligonal este susţinută de patru turnuri plasate în cele
patru puncte cardinale. Turnul de E este turn de
poartă cu cinci etaje, fiind încă vizibil şanţul de
culisare a hersei. În turnul de V a
funcţionat până în anul 1914 o cisternă alimentată
printr-o aducţiune de apă de pe dealul învecinat. În 1966 se întreprinde o
masivă restaurare, ce redă cetăţii aspectul iniţial,
înlăturând unele adăugiri moderne. Bibliografie: Horwath 1931, p. 26-28; Vătăşianu
1959, p. 590-591; Fabritius-Dancu 1980, p. 65; Fabini 1998,
p. 13-14. |
