|
|
REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter,
Adrian Georgescu. ISBN 973-590-856-5,
Editura Economică, Sibiu 2003.
Volum
realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE
– pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării
istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult
S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu. Copyright ă
2004 by Editura Economică 2003. Seria Bibliotheca
Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian
Blaga” Sibiu, Institutul pentru
Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context
European.
3.
Agnita (Szászágota,
Szentágota,
Ujágota,
Agnetheln, Agnethlin, Valle Sanctae Agathe), oraş Anul primei atestări scrise: 1280; Henricus de Sancta Agatha
et Theodosius filius Herbordi cumpără o moară la
Stejăriş.[1] 1.
Din puncte neprecizate situate pe întinderea teritoriului acestei
localităţi provin: a) Două topoare neolitice de piatră,
dintre care unul din amfibolit (MNB). Bibliografie: Gooss 1876, p. 8;
Koch 1876, p. 130; Téglás 1887, p. 193; *** 1994, p. 41. b) Un topor eneolitic de cupru cu braţele
dispuse în cruce de tip Agnita (MNB). Bibliografie: Popescu 1944, p. 30, pl. I/3; Vulpe
1975, p. 28, pl. 6/52; *** 1994, p. 41; Kalmar 1999, p.
138; Popa 2001, p. 419. c) O ceaşcă de lut cu două toarte, încadrabilă cronologic către sfârşitul epocii bronzului. Bibliografie: MA. d) Un fragment de vas poros, cu proeminenţe
şi striaţiuni verticale şi un fragment de chiup realizat
într-o tehnică superioară, ambele datând din Ha. Bibliografie: MA. e) Celturi, un inel de buclă şi vase
dacice. Bibliografie: *** 1994, p. 41. g)
Materiale din epoca romană, o inscripţie funerară[2],
un model de lut pentru confecţionarea figurinelor de teracotă, un
ulcior de lut, un opaiţ de teracotă, fragmente ceramice, linguriţe
de os, podoabe şi ace de os (MNIT). Bibliografie: Ackner 1856, p.
29; Gooss 1874, p. 175; 1876, p. 64; Marţian 1920,
p. 49; *** 1994, p. 42; Popa 2000, p. 185; 2001, p.
423-424; 2002, p. 16. 2.
Pe locul numit Langer Furleug s-au
descoperit resturile unei aşezări din perioada străveche.
Încadrarea cronologică a descoperirilor nu este precizată. Poate
că este aceeaşi aşezare cu Calea Albă
semnalată de D. Popa. Bibliografie: Gooss 1876, p. 8;
Téglás 1887, p. 193; Roska 1942, p. 264, nr. 126; *** 1994,
p. 42; Popa 2001, p. 424; 2002, p. 16. 3.
La S de oraş, la locul numit Biserica
Veche (Alte Kirche), s-au găsit fragmente ceramice din epoca bronzului,
aparţinând culturii Wietenberg (MA). Bibliografie: *** 1994, p. 42; Popa 2001,
p. 420. 4.
In mijlocul oraşului, în colţul de NV al pieţei, s-au
descoperit în anul 1872, mai multe schelete umane asociate cu ceşti
grafitate şi toarte supraînălţate, datând – probabil – de la
sfârşitul epocii bronzului. Bibliografie: Gooss 1876, p.
131; *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 420. 5.
La cca. 8 km N de oraş, la izvoarele Pârâului
Cetăţii (Schloßbach), pe locul numit Suelweg der
Esteogden, s-au descoperit urmele unei aşezări de la
sfârşitul epocii bronzului şi din epoca romană (MNB). Bibliografie: Ackner-Müller 1865,
p. 70; Gooss 1876, p. 8; Tocilescu 1880, p. 853, 880; Téglás
1892, p. 409; 1892a, p. 75; 1897, p. 823; Marţian
1920, p. 4; Mitrea 1937-1940, p. 155; Roska 1942, p. 264,
nr. 126; Horedt 1944, p. 109; Popescu 1944, p. 134; *** 1994,
p. 42; Popa 2000, p. 161; 2001, p. 420, 424; 2002, p.
16. 6.
Din partea de hotar Vârful Corbilor (Ried auf dem Hirdelden)
provine o fibulă romană fragmentară realizată din bronz
(MNB). Bibliografie: Teutsch 1880, p.
108; *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 424; 2002, p. 16. 7.
Spada găsită în Balta
Broaştei (Krodepoddel), spre Veseud, datează din epoca medievală
(secolele XIII-XIV[3]
sau a doua jumătate a secolului XIV[4];
MNB). Bibliografie: Gooss 1876, p.
131; Rill 1983, p. 82-83; Pinter 1999, p. 146-148. 8. Descoperiri de podoabe
de aur. Bibliografie: Popescu 1956, p.
200, 228. 9.
Spre V de drumul spre satul Dealul
Frumos (Schönberg, Seeße), pe înălţimea Lempesch, la cota 639, se află o
cetate de pământ înconjurată de un şanţ. Monumentul nu este
cercetat. Precizările cu privire la inventarul arheologic lipsesc. Cetatea este datează
probabil din perioada medievală. Bibliografie: Bielz 1899, p.
10; Marţian 1920, p. 674; Horedt 1958, p. 150-151; ***
1994, p. 42. 10.
Data când a fost construită biserica-hală nu ne este
cunoscută. Stâlpii masivi
intercalaţi de arce semicirculare de pe partea de N a navei centrale
permit presupunerea că edificiul a fost, mai întâi, o bazilică
romanică ridicată în prima jumătate a secolului XIII. În anul 1407 se întreprind
lucrări la biserică, iar în primul sfert al secolului XVI se
transformă vechiul edificiu într-o biserică hală în stil
gotic. Cu acest prilej corul este supraînălţat cu două etaje
de luptă sprijinite în consolă pe arce cu deschideri de guri de smoală,
cum se poate vedea pe o redare grafică din anul 1865. Aceste galerii de
luptă sunt demolate în anul 1892. Fortificaţia din
jurul bisericii este atestată pentru prima dată în anul 1466. Actualmente se mai
păstrează incinta interioară prevăzută cu patru
turnuri, respectiv: turnul dogarilor în partea de N, este şi turn de
poartă (hersa demontată la sfârşitul secolului XIX); turnul
fierarilor în partea de E; turnul croitorilor în S şi turnul cizmarilor
în partea de SV. În anul 1845 a fost
demolată curtina exterioară iar în anul 1867 sunt desfiinţate
cămările de provizii. Bibliografie: *** 1900, p.
8-12, Treiber 1971, p. 165, Vătăşianu 1959, p.
16, 583; Fabini 1998, p. 8-9. |
