b

Cuprins

Prescurtări

 

Mediul geografic

Repertoriul descoperirilor (AZ)

Perioade istorice (AZ)

·        Paleolitic

·        Neolitic şi eneolitic

·        Bronz

·        Hallstatt

·        Laténe

·        Roman

·        Medieval Timpuriu

·        Medieval

·        Descoperiri Monetare

style='font-family:Arial'>

 

 REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULUI SIBIU

SITURI, MONUMENTE ARHEOLOGICE ŞI ISTORICE

Autor: Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu.

ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.

Volum realizat cu sprijinul deosebit al: Asociaţia NIKE – pentru sprijinirea învăţământului şi cercetării istorice şi arheologice sibiene; S.C. Clio Consult S.R..L.; Fundaţia AZZOLA, Sibiu.

Copyright ă 2004 by Editura Economică 2003.

Seria Bibliotheca Septemcastrensis III, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Naţional în Context European.

 

 

 

 3. Agnita (Szászágota, Szentágota, Ujágota, Agnetheln, Agnethlin, Valle Sanctae Agathe), oraş

 

Anul primei atestări scrise: 1280; Henricus de Sancta Agatha et Theodosius filius Herbordi cumpără o moară la Stejăriş.[1]

 

            1. Din puncte neprecizate situate pe întinderea teritoriului acestei localităţi provin:

a) Două topoare neolitice de piatră, dintre care unul din amfibolit (MNB).

Bibliografie: Gooss 1876, p. 8; Koch 1876, p. 130; Téglás 1887, p. 193; *** 1994, p. 41.

 

b) Un topor eneolitic de cupru cu braţele dispuse în cruce de tip Agnita (MNB).

Bibliografie: Popescu 1944, p. 30, pl. I/3; Vulpe 1975, p. 28, pl. 6/52; *** 1994, p. 41; Kalmar 1999, p. 138; Popa 2001, p. 419.

 

c) O ceaşcă de lut cu două toarte, încadrabilă cronologic către sfârşitul epocii bronzului.

Bibliografie: MA.

 

d) Un fragment de vas poros, cu proeminenţe şi striaţiuni verticale şi un fragment de chiup realizat într-o tehnică superioară, ambele datând din Ha.

Bibliografie: MA.

 

e) Celturi, un inel de buclă şi vase dacice.

Bibliografie: *** 1994, p. 41.

 

g) Materiale din epoca romană, o inscripţie funerară[2], un model de lut pentru confecţionarea figurinelor de teracotă, un ulcior de lut, un opaiţ de teracotă, fragmente ceramice, linguriţe de os, podoabe şi ace de os (MNIT).

Bibliografie: Ackner 1856, p. 29; Gooss 1874, p. 175; 1876, p. 64; Marţian 1920, p. 49; *** 1994, p. 42; Popa 2000, p. 185; 2001, p. 423-424; 2002, p. 16.

 

            2. Pe locul numit Langer Furleug s-au descoperit resturile unei aşezări din perioada străveche. Încadrarea cronologică a descoperirilor nu este precizată. Poate că este aceeaşi aşezare cu Calea Albă semnalată de D. Popa.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 8; Téglás 1887, p. 193; Roska 1942, p. 264, nr. 126; *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 424; 2002, p. 16.

 

            3. La S de oraş, la locul numit Biserica Veche (Alte Kirche), s-au găsit fragmente ceramice din epoca bronzului, aparţinând culturii Wietenberg (MA).

Bibliografie: *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 420.

 

            4. In mijlocul oraşului, în colţul de NV al pieţei, s-au descoperit în anul 1872, mai multe schelete umane asociate cu ceşti grafitate şi toarte supraînălţate, datând – probabil – de la sfârşitul epocii bronzului.

Bibliografie: Gooss 1876, p. 131; *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 420.

 

            5. La cca. 8 km N de oraş, la izvoarele Pârâului Cetăţii (Schloßbach), pe locul numit Suelweg der Esteogden, s-au descoperit urmele unei aşezări de la sfârşitul epocii bronzului şi din epoca romană (MNB).

Bibliografie: Ackner-Müller 1865, p. 70; Gooss 1876, p. 8; Tocilescu 1880, p. 853, 880; Téglás 1892, p. 409; 1892a, p. 75; 1897, p. 823; Marţian 1920, p. 4; Mitrea 1937-1940, p. 155; Roska 1942, p. 264, nr. 126; Horedt 1944, p. 109; Popescu 1944, p. 134; *** 1994, p. 42; Popa 2000, p. 161; 2001, p. 420, 424; 2002, p. 16.

 

            6. Din partea de hotar Vârful Corbilor (Ried auf dem Hirdelden) provine o fibulă romană fragmentară realizată din bronz (MNB).

Bibliografie: Teutsch 1880, p. 108; *** 1994, p. 42; Popa 2001, p. 424; 2002, p. 16.

 

            7. Spada găsită în Balta Broaştei (Krodepoddel), spre Veseud, datează din epoca medievală (secolele XIII-XIV[3] sau a doua jumătate a secolului XIV[4]; MNB).

Bibliografie: Gooss 1876, p. 131; Rill 1983, p. 82-83; Pinter 1999, p. 146-148.

 

8. Descoperiri de podoabe de aur.

Bibliografie: Popescu 1956, p. 200, 228.

 

            9. Spre V de drumul spre satul Dealul Frumos (Schönberg, Seeße), pe înălţimea Lempesch, la cota 639, se află o cetate de pământ înconjurată de un şanţ.

Monumentul nu este cercetat. Precizările cu privire la inventarul arheologic lipsesc.

Cetatea este datează probabil din perioada medievală.

Bibliografie: Bielz 1899, p. 10; Marţian 1920, p. 674; Horedt 1958, p. 150-151; *** 1994, p. 42.

 

            10. Data când a fost construită biserica-hală nu ne este cunoscută.

Stâlpii masivi intercalaţi de arce semicirculare de pe partea de N a navei centrale permit presupunerea că edificiul a fost, mai întâi, o bazilică romanică ridicată în prima jumătate a secolului XIII.

În anul 1407 se întreprind lucrări la biserică, iar în primul sfert al secolului XVI se transformă vechiul edificiu într-o biserică hală în stil gotic. Cu acest prilej corul este supraînălţat cu două etaje de luptă sprijinite în consolă pe arce cu deschideri de guri de smoală, cum se poate vedea pe o redare grafică din anul 1865.

Aceste galerii de luptă sunt demolate în anul 1892.

Fortificaţia din jurul bisericii este atestată pentru prima dată în anul 1466.

Actualmente se mai păstrează incinta interioară prevăzută cu patru turnuri, respectiv: turnul dogarilor în partea de N, este şi turn de poartă (hersa demontată la sfârşitul secolului XIX); turnul fierarilor în partea de E; turnul croitorilor în S şi turnul cizmarilor în partea de SV.

În anul 1845 a fost demolată curtina exterioară iar în anul 1867 sunt desfiinţate cămările de provizii.

Bibliografie: *** 1900, p. 8-12, Treiber 1971, p. 165, Vătăşianu 1959, p. 16, 583; Fabini 1998, p. 8-9.

 



[1] Zimmermann şi colab., UB, I, p. 141.

[2] CIL, III, 959; IDR, III/4, 184.

[3] Rill 1983, p. 82-83.

[4] Pinter 1999, p. 146-148.